alex grig

Minuni

2011-11-28T12:43:00.002+02:00

Orice nastere este o minune. De fapt, viata in sine este o minune. Cand te trezesti dimineata este alta minune, pentru ca Dumnezeu ti-a mai dat timp de pocainta.

Libertatea de a crede adevarul

2011-11-25T12:20:00.002+02:00

,, Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?" (II Corinteni 6, 14-15)

Parintele Andrei Fageteanu

2011-11-25T12:17:00.000+02:00

,,Dumnezeu se vadeste in tinerea de prunci, iar dragostea de cel mai mare in asculatare."

Parintele Andrei Fageteanu

2011-11-25T12:14:00.002+02:00

,,Cine poate fi un calugar bun poate fi si un sot bun!"

Urlatoarea

2011-07-14T23:30:00.000+03:00

Bucegi

2011-07-14T23:14:00.000+03:00

Brasov

2011-07-14T22:26:00.000+03:00

Castelul Peles

2011-07-14T21:52:00.000+03:00

Sinaia

2011-07-14T21:36:00.000+03:00

Castelul Cantacuzino

2011-07-14T21:23:00.000+03:00

Caraiman

2011-07-14T21:17:00.000+03:00

Mănăstirea Caraiman

2011-07-14T20:40:00.000+03:00

Buşteni

2011-07-14T20:26:00.001+03:00

Rugă de seară (Alexei Feodorivici Karamazov)

2011-05-02T18:28:00.000+03:00

Doamne, pogoară mila Ta asupra tuturor celor pe care i-am văzut azi, izbăveşte-i pe cei nefericiţi şi aprigi la mânie, călăuzeşte-le paşii! La Tine este mântuirea; mântuieşte-i cum vei voi. Tu, care eşti numai iubire, împărtăşeşte-le tuturora bucuria! (Fraţii Karamazov - Dostoievski)

În oraşul pustiit

2011-03-07T18:28:00.002+02:00

Te uiţi în jur şi tot priveşti

Oraşul pustiit.

Sunt mii de oameni aici în el

Dar suflete nimic.

Şi acum apusul se arată

Timid spre răsărit,

Iar răsăritul iar se pierde

Şi tot în infinit.

În ăst oraş uitat de mult

Un suflet mai trăieşte

Al unui sfânt călugăr

Ce-n munţi el hoinăreşte.

Iar când îl vezi te tot întrebi

Cum numai el trăieşte

Şi-ţi va răspunde atunci firav

Trăieşte şi iubeşte!

Sfânta Împărtăşanie

2011-03-06T19:04:00.001+02:00

,,Odată l-au întrebat pe diavol: De ce îţi este mai mult frică? De Aghiazmă, de Anaforă sau de Sfânta Împărtăşanie?

Iar diavolul a răspuns: Dacă aţi cinsti cum se cuvine Sfânta Împărtăşanie pe care o primiţi în Biserică, nimeni dintre noi nu v-ar putea face rău." (Pateric atonit)

Privire…

2011-03-03T21:23:00.002+02:00

Privesc firav spre miazăzi

De sus, din vârf de munte

Un drum lung şi şerpuit

Ce spre rai tot duce.

Şi colo sus în depărtare

Tronează Ocolaşul Mare

Iar mai aproape colo-n vale

Măritul schit…

Măritul schit pe vârf de rai

Împrăştie numai lumină

Cu linişte şi cu blând alai

Te cheamă să-ţi dea lumină.

Călugări ce în vârf de plai

Slujesc către Domnul

Te-aşteaptă blânzi pe scări de rai

Să-ţi-L arate pe Domnul.

Vameşul sufletului – 24 de trepte spre desăvârşire

2011-03-03T11:49:00.001+02:00

Vama 1: Vorbirea de rău, osândirea altora sau clevetirea.

Vama 2: Ocara sau batjocura.

Vama 3: Duşmănia sau zavistia.

Vama 4: Minciuna, făţărnicia, spovedania mincinoasă,

neîmplinirea făgăduinţelor.

Vama 5: Mânia sau iuţimea.

Vama 6: Mândria şi slava deşartă.

Vama 7: Vorbirea fără rost şi fără de ruşine.

Vama 8: Vicleşugul, nedreptatea făcută altora şi luarea de

camătă.

Vama 9: Lenevia şi trândăvia, pierderea timpului şi lipsa de

la Sfânta Liturghie duminica şi în sărbători.

Vama 10: Iubirea de argint, strângerea de bani şi averi mai

mult decât este nevoie.

Vama 11: Beţia.

Vama 12: Pomenirea de rău, învrăjbirea şi răsplătirea răului

cu rău.

Vama 13: Vrăjitoria, farmecele şi descântecele.

Vama 14: Lăcomia şi îmbuibarea pântecelui.

Vama 15: Slujirea idolilor, erezia şi orice fel de sectă,

rătăcirea de la dreapta credinţă.

Vama 16: Sodomia, păcatele împotriva firii, intrând şi

homosexualitatea.

Vama 17: Preacurvia, păcatele celor căsătoriţi ce-au greşit în

afara căsătoriei legitime.

Vama 18: Uciderea sub toate formele, avortul.

Vama 19: Furtul.

Vama 20: Desfrânarea sub toate formele, inclusive cu

gândul.

Vama 21: Nemilostivirea, asprimea inimii, neîndurarea.

Vama 22: Sulemeneala, împodobirea trupului cu farduri etc.

Vama 23: Fumatul.

Vama 24: Simonia sau primirea de bani şi daruri pentru

primirea celor sfinte, mai ales a hirotoniei.

Îndemn la luptă (Radu Gyr)

2011-03-02T11:36:00.000+02:00

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept iţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

Despre Uniunea Europeana în 1997

2011-02-23T19:03:00.000+02:00

Lupul însetat de sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea vâna. S-a dus aşadar într-o peşteră, s-a aşezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau: Ah, dragele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai ştiu cât o să mai trăiesc. Vreau totuşi acum, chiar dacă e târziu, să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc. Vreau acum să facem o convenţie de pace, de dragoste, să ne împăcăm şi să fim una! Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe animăluţe; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus lângă el. El însă le-a sfâşiat şi şi-a săturat foamea, umplând intrarea peşterii cu multe oase. La un moment dat a apărut vulpea vicleană, a dat roată peşterii, şi după ce a cercetat-o cu atenţie, a auzit invitaţia lupului care o chema să vină lângă el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a răspuns: Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară peştera ta e plină de oase proaspete. Te cred, desigur, că doreşti foarte mult şi vrei să fim una, dar mie, aşa cum înţelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru că întra-devăr, dacă te cred şi vin lângă tine, tu mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci fireşte că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ţi alţi proşti ca să fii una cu ei. (Ieromonahul Hristodul Aghioritul – La apusul libertăţii -1997)

Про Василия Блаженного

2011-01-06T21:03:00.002+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=w_EPzTizoHo

Преподобный Серафим Саровский (Sfantul Serafim de Sarov)

2011-01-06T21:01:00.002+02:00

h ttp://www.youtube.com/watch?v=tzvk4Uhzo88&feature=related

Bisericani

2010-11-14T16:20:00.001+02:00

Poveste…

2010-11-03T22:45:00.010+02:00

A început frumos cu-n gând, cu o cugetare…şi iată pe 22 septembrie 2010, încă somnoroşi, împreună cu prietena mea, pornim din frumosul oraş de munte Piatra Neamţ, în zorii zilei (5.30) voioşi, spre meleaguri de basm şi vis. Urmând cursul Bistriţei ne trezim că ajungem în oraşul Bicaz la intersecţia cu Izvorul Muntelui (6.20), acolo sub măreţul baraj care încă era luminat şi părea ca o cetate impunătoare. De acolo începe povestea de basm…începem încet să păşim prin sătuc spre drumul cabanei. Liniştea şi splendoarea dimineţii este deranjată doar de susurul apei cristalinului pârâiaş Izvorul Muntelui şi strigătul cocoşilor care atrag atenţia de noi vizitatori.

Peisajul începe să prindă viaţă, casele sunt luminate de razele blânde ale soarelui. După puţin timp pe partea dreaptă apare o biserică de piatră foarte frumoasă cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Pantelimon. Facem un mic popas să ne bucurăm de splendoarea ei. Apoi ne reluăm voioşi calea spre falnicul Ceahlău care de acum începe să fie brăzdat de razele soarelui creând un peisaj magnific pe crestele sale.

Uşor, uşor ajungem la cabana Izvorul Muntelui. Alegem să mergem pe traseul Lutu Roşu. Nici nu păşim bine că suntem întâmpinaţi de o multitudine de ciupercuţe cu un colorit superb. Culegem câteva şi ne reluăm drumul spre popasul Lutu Roşu.

Într-o oră iată-ne ajunşi la popasul Lutu Roşu, deobicei nu se face atât, dar noi am fost mai înceţi.

Poposim puţin apoi ne luăm inima în dinţi şi începem adevăratul povârniş. Suntem uluiţi de peisajul fantastic şi de frumuseţea lui de dimineaţă. Parcă am fi în rai, numai păsărele ne cânta tot drumul fiind bune gazde. Fermecaţi de tot ce ne înconjoară iată că ajungem la un nou popas pe un buştean.

După câteva clipe de odihnă ne reluăm traseul urcând încet spre popasul Poliţa cu Crini. Înainte de a ajunge la popas găsim un luminiş de unde putem privi frumuseţea Vârfului Toaca, cabana Dochia, şi o bisericuţă probabil de la Izvorul Alb.

La 11.35 suntem la Poliţa cu Crini. Un popas bine meritat.

Mâncăm puţin şi apoi luăm poteca spre dreapta pentru a vedea o poieniţă mică şi câteva stânci impresionante.

Tot de aici vedem următorul loc de poposit – Cabana Dochia.

Plecăm pe ultima parte a traseului puţin mai dificilă, mai plini de viaţă şi mai veseli de atâtea minunăţii care le putem vedea.

Încet, încet prin jnepeniş ajungem sub cabana Dochia unde tragem o gură de aer şi ne bucurăm de peisaj şi de faptul că ne aşteaptă parcă ca o mamă după ce venim de la un drum lung şi obositor ca să ne îmbrăţişeze.

Iată-ne la 13.45 ajunşi la cabana, mult mai încet decât ne indica plăcuţele pe traseu, dar a meritat să poposim şi să surprindem în fotografii lucrurile frumoase din această lume de basm.

Peisajul de aici de sus e mirific!

Nu poposim prea mult pentru că vom sta la întoarcere şi cu paşi vioi mergem la schit. Un loc magnific, un colţ din rai plin de linişte. Aici intrăm şi după ce deschidem masiva uşa ne simţim de parcă am trecut porţile raiului.

Ieşim mai plini de credinţă şi iubire şi ne îndreptăm spre staţia meteo unde ne întâlnim cu câţiva căluţi foarte puternici şi frumoşi.

De la staţia meteo urmează urcuşul spre vârful Toaca.

Citim mai întâi câteva informaţii despre piramida virtuală şi urcăm încetişor. Ajunşi în vârf ne umplem de bucurie şi privim de jur împrejur – ne simţim ca pe vârful lumii. Vedem Piatra Neamţul, Durăul, Valea Muntelui, Buhalniţa, podul de la Poiana Largului, Izvorul Muntelui, Barajul Bicaz, Hăşmaşul, Suhardul. Am ajuns pe acoperişul Moldovei. A meritat efortul.

La cabană stăm afară la o masă savurând privileştea spre Izvorul Muntelui şi Bicaz în timp ce bem un ceai şi mâncăm o ciorbă de legume tare bună.

Când privim la ceas (17.00) ne speriem. E cam târziu, dar nu ne lăsăm şi îndrăznim mai departe.

Trecem prin locul amenajat special pentru corturi mergând spre Clăile lui Miron.

E un peisaj foarte frumos pe tot platoul pâna la coborârea prin Fundul Ghedeonului.

Înainte de a coborî din înaltul munţilor mai zăbovim puţin pe iarbă furaţi puţin de peisaj, dar şi de somnic. După ce coborâm pe o parte de traseu accidentată ajungem să ne tragem o gură de aer lângă Clăile lui Miron, două stânci foarte impunătoare şi măreţe. Aici e o linişte de nedescris, o linişte care chiar te odihneşte. Nu se aude nimic, nici păsările, nici vântul.

Nu coborâm mult şi dăm peste o frumoasă floare de colţ.

Luându-ne privirea de la minunăţia pe care am văzut-o privim luna şi apusul, deci trebuie să ne grăbim,

dar nu reuşim să mergem prea mult că ne întâmpina ceva unicat, ce puţin reuşesc să vadă în habitatul ei – o capră neagră- rămânem uimiţi, fără cuvinte, nu ştim ce să zicem.

O lăsăm şi încet, încet fugim spre Poiana Maicilor pentru a nu ne prinde noaptea. Ajungem într-un târziu.(19.00)

Ne prinde întunericul şi puţin frica, dar începem să cântăm şi nici nu ne dăm seama când ajungem din nou la Cabana Izvorul Muntelui. (20.00) De aici prietenii noştri buni vin şi ne iau ducându-ne spre casă.
A fost o zi plină de iubire, linişte, peisaje minunate, pitulici, flori de colţ, capra neagră şi multe alte frumuseţi. Vă îndemn pe toţi care veţi citi aceasta să mergeţi să vedeţi frumuseţile Masivului Ceahlăului!

FILOSOFIA BOLII

2010-10-19T21:28:00.000+03:00

Sfântul Teofan Zăvorâtul: ,,Domnul este aproape de dumneavoastră, şi Maica Domnului, şi cerul cu ajutători grabnici vă vor înconjura. Iar de bolit cu toţii bolim şi ieşire nu mai zărim. Oare întâmplător este acest lucru? Oare ei nu văd? Şi văzând, oare nu împreună-pătimesc cu noi, şi nu sunt gata să ne ajute? Şi totuşi ne lasă să ne chinuim. De vreme ce ei sunt cu totul dragoste, înseamnă că nu îngăduie aceasta cu duşmănie. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce vrea să fie asta?
Acelaşi lucru care se întâmplă între plăcinta coaptă în cuptor şi gospodină. Daţi plăcintei simţire, gândire, limbă…Ce i-ar spune ea gospodinei? <> şi aşa mai departe. Daţi gospodinei putinţa de a înţelege graiul plăcintei. Ce i-ar răspunde ea? <>. Aţi luat cunoştinţă de spusele plăcintei – acum băgaţi la cap şi spusele gospodinei şi treceţi cu seninătate la aşteptarea deznodământului fericit”

Balada motanului (Nichita Stănescu)

2010-09-06T21:15:00.000+03:00

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."

Începutul indictionului

2010-09-02T08:28:00.000+03:00

Indictionul (în latină: indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărui prim an se numeşte indictionul întâi, şi aşa mai departe ceilalţi, până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se astfel şirul celor 15 ani, începe iarăşi un nou şir, la care asemenea, anul întâi se numeşte indictionul întâi, până la al 15-lea, după care iarăşi începe un alt şir nou. Ştim că indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldaţilor (acest fel de tributuri se numeau indictiones), despre aceasta nu există nicio îndoială. Mai greu este a răspunde la întrebarea: pentru ce perioada are 15 ani, precum şi când s-au introdus pentru întâia oară indictioanele?
Regula practică pentru a găsi al câtelea an al indictionului este un an oarecare după Hristos, este următoarea: adaugă 3 la anul în discuţie şi apoi împarte totul la 15 şi, dacă afară de cât nu mai rămâne nimic, anul indicitonului e 15; iar dacă rămâne un număr, acesta va fi anul indictionului.
Sunt trei feluri de indictioane: indictionul constantinipolitan care începe la de la 1 septembrie; indictionul cesaresc sau constantinian, începând de la 24 septembrie; şi indictionul papal sau roman, ce începe de la 1 ianuarie.
Biserica serbează această zi petru două motive: primul pentru că luna septembrie se consideră începutul anului bisericesc şi de aceea Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi anul nou să fie roditor şi, în al doilea rând, se serbează ziua aceasta ca începutul predicării Domnului, adică în amintirea intrării lui Dumnezeu în sinagogă, când deschizând cartea ce I s-a dat, a citit locul din proorocul Isaia, unde zice: Duhul Domnului peste Mine...(Luca 4, 16-18)

Aşadar suntem în an treilea an al indictionului!

Bunătăţi pentru copilaşi... dar din dar pentru un colţişor de rai ;)

2010-07-07T21:47:00.004+03:00

Cu ajutorul lui Dumnezeu, dorim să readucem unor copii de la orfelinatul Sf. Maria, Piatra Neamţ, o lumină a speranţei pe feţele lor gingaşe. Însă pt aceasta avem nevoie şi de ajutorul dumneavoastră. Dorim să strângem alimente, hăinuţe, câţiva bănuţi dacă se poate. Pt aceasta vă punem la dispoziţie câteva id-uri şi nr de telefon:

                                                 apanthisma_stephanos, 0748095447 (Alina T.)
                                                    vladut_iulian_2008, 0763478595 (Vlad R.)
                                                           mih_a_il , 0757404776 (Mihail A.)

Avva Antonie

2010-07-07T19:24:00.002+03:00

De la aproapele este viaţa şi moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Hristos dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.

Avva Antonie către Avva Pimen

2010-07-07T19:23:00.002+03:00

Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia cerurilor. Căci s-a zis: Ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.

În umbră...

2010-06-21T23:02:00.002+03:00

Atunci când toţi au dispărut
Când ai rămas tot singur
Îţi dai iar seama ca-i apus
În universul tandru, simplu.

Şi e aşa de liniştit
Apusul care vine
Când tu stai linistit
Privind sper amurgire.

O clipă, o secundă
Atât a mai rămas
Când tu vei fi ţărână
Şi trupul tău balast.

Acum plcei liniştit
Din astă dulce lume
Rămâi cu bine suflet drag
Mereu noi tot te-om plange!

La 12 ani...

2010-06-04T19:16:00.000+03:00

Trecut-au repede toţi anii
Ca o clipită-n astă viaţă,
Noi am crescut falnici ca brazii
Dar nu te-am uitat niciodată!

O, înger ce ne-ai luminat
Şi ne-ai dăruit putere
Acum tu numai eşti
Dar ne-ai lăsat putere!

O, prietene ce ne-ai unit
Ca cinci degete-n mână
Noi toţi uniţi, noi am rămas
Cu toţii dimpreună!

O, tu părinte ce-ai crescut
În jurul tău cinci stele,
Cu toţi acum îţi mulţumim
Că ne-ai dăruit putere!

Înţelepciune tu ne-ai dat
Şi niciodată nu ne-ai lăsat,
Mereu de sus privindu-ne
Întotdeauna ocrotindu-ne!

Îţi mulţumim cu toţi acum
Gândindu-ne la tine,
Cât de frumos, tu ne-ai crescut
Şi ne-ai dăruit iubire!

Acum l-acest răstimp de vreme
Privim în urmă mulţumind
Că ne-ai fost înger, prieten şi părinte
Cum nimeni altcineva n-a reuşit!

Acum 12 ani...

2010-06-04T18:38:00.001+03:00

În anii tinereţii, cu a lor firavă lumină,
Cinci mândre flori, în curtea ta crescură.
Când florile frumos crescură
Şi doi boboci făcură,
Tu ai plecat şi nu te vei mai întoarce
Pentru că de acum vei fi ţărână!
Pe faţa ta cea blândă s-a aşezat
Pământ şi lacrimi de durere,
Pe al tău mormânt vor veghea de-acum cinci stele.
Tu ai uitat că-n astă viaţă grea
Noi cu toţi te-om aştepta
Cu o frumoasă amintire
Că ne-ai fost înger, prieten şi părinte!
(4 iunie 1998)

Trei site

2010-05-19T16:11:00.000+03:00

La înţeleptul Socrate a venit odată un om, gâfâind de atâta grabă şi foarte iritat:
- Socrate, ascultă-mă, trebuie să-ţi povestesc cum prietenul tău...
- Opreşte-te!, l-a întrerupt înţeleptul, ai cernut ceea ce vrei să-mi spui prin cele trei site?
- Trei site? A întrebat aceasta, mirându-se şi apoi tăcând.
- Da, bunul meu prieten, trei site. Prima sită este adevărul. Ai probat tu dacă sunt adevărate toate câte vrei să-mi spui?
- Nu, am auzit vorbindu-se şi...
- Aşa, dar sigur le-ai cernut prin a doua sită? Aceasta este sita binelui. Dacă ceea ce doreşti să-mi spui, cum nu s-a dovedit că e adevărat, măcar bun e?
- Nu, asta nu, ci dimpotrivă...
- Hm, hm, l-a întrerupt Socrate din nou. Să folosim atunci a treia sită şi să ne întrebăm dacă e de trebuinţă să-mi povesteşti ceea ce doreşti şi care te-a tulburat aşa de mult?
- Ei, nu e chiar aşa de trebuinţă acum...
- Prin urmare, a surâs înţeleptul, ceea ce doreşti să-mi povesteşti nu e nici adevărat, nici bun, nici de trebuinţă; rămâne atunci să stea îngropat şi să nu te mai împovăreze nici pe tine, nici pe mine cu el!

Sfântul Vitalie

2010-05-19T16:00:00.000+03:00

În zilele preasfinţitului Ioan Milostivul, patriarhul Alexandriei (610-619), a mers în Alexandria un oarecare monah, Vitalie cu numele, din mânăstirea Cuviosului Sirida. Acest monah, fiind de şaizeci de ani, şi-a ales a petrece un anume fel de viaţă, care, oamenilor celor ce socotesc cele din afară, li se părea a fi rea şi spurcată, iar lui Dumnezeu, Celui ce priveşte cele din lăuntru şi ispiteşte inimile, plăcută era şi bine primită. Că stareţul acesta, voind în taină să întoarcă la pocăinţă pe cei păcătoşi şi fără de lege, se făcea singur pe sine păcătos şi fără de lege, după părerea omenească. Deci, şi-a scris pe toate desfrânatele ce erau în Alexandria şi, pentru fiecare, făcea rugăciuni către Dumnezeu, ca să le întoarcă de la viaţa păcătoasă. Şi se ducea în cetate la lucru, de dimineaţă până seara, şi lua plată pentru osteneala de peste zi, câte doisprezece bani de aramă. Cu un ban de aramă îşi cumpăra bob, şi-l mânca după apusul soarelui, pentru că, muncind toată ziua, se ostenea. Iar ceilalţi bani, ducându-se la casa desfrânatelor, îi da unei desfrânate, zicându-i: ,,Te rog ca pentru aceşti bani să te păzeşti pe tine toată noaptea aceasta în curăţie, neprimind pe nimeni la păcat.” Şi se închidea cu dânsa în aceiaşi cameră. Deci, aceea se odihnea pe patul său, iar el, stând într-un colţ, petrecea toată noaptea fără somn, citind încetişor psalmii lui David şi se ruga pentru dânsa către Dumnezeu, până dimineaţa. Iar, când ieşea de la dânsa, o jura să nu spună nimănui fapta lui. Şi făcea aşa în toate zilele, ostenindu-se în post. Şi, intrând astfel în toate nopţile la desfrânate, petrecea fără somn şi în rugăciuni. Deci, în fiecare noapte, intra la alta, până ce trecea pe la toate, apoi, începea iarăşi de la cea dintâi. Iar Dumnezeu, văzând o chinuire ca aceasta a robului său, i-a sporit şi câstigul, că unele din desfrânate, ruşinându-se de o faptă bună ca ceea a lui Vitalie, se sculau la rugăciune, făcând metanii împreună cu dânsul şi se rugau. Iar el le sfătuia pe ele spre pocăinţă, le îngrozea cu înfricoşata judecată şi cu veşnica muncă din gheenă şi le făcea ca să aibă nădejde în milostivirea lui Dumnezeu şi în îndulcirea la cer, din veşnicile bunătăţi. Şi acelea, venind în frica lui Dumnezeu, se umileau şi făgăduiau să-şi îndrepte viaţa lor. Iar multe dintr-însele, lepădând neruşinarea păcatului, se măritau cu bărbaţi după lege; iar altele, dorind mult să petreacă curăţie, se duceau în mânăstire de femei, sau în pustnicie, cu lacrimi să-şi petreacă zilele lor. Iar altele, alegeau să vieţuiască în lume, fără bărbat, întru curăţie, hrănindu-se din osteneala mâinilor lor. Şi nici una din aceste desfrânate nu îndrăznea să arate cuiva viaţa cea curată a lui Vitalie, că, dacă una oarecare din ele, ar fi început să spună oamenilor că Vitalie, nu pentru păcat vine la dânsele, ci pentru a lor mântuire, auzind de aceasta, Vitalie s-ar fi mâhnit că i se vădeşte viaţa lui cea curată; că s-a rugat lui Dumnezeu să pedepsească pe acea femeie, ca şi celelalte să aibă frica. Ceea ce s-a şi întâmplat, ca una dintre ele, vădind viaţa Sfântului, îndată s-a şi îndrăcit, iar celelalte, văzând aceasta, mult se temeau şi nu mai îndrăzneau nicidecum să arate oamenilor, ceva din sfinţenia lui Vitalie. Iar după ce s-a îndrăcit femeia, oamenii, îi ziceau: ,,Vezi, că ţi-a răsplătit Dumnezeu, deoarece ai minţit, zicând că nu pentru desfrânare intră la voi monahul acela. Iată, s-a făcut dovada că este desfrânat.” Şi se sminteau toţi de dânsul şi în toate zilele îl ocărau, zicându-i: ,,Du-te, ticălosule, că te aşteaptă desfrânatele.” Şi scuipau asupra lui. Iar el, răbdându-le pe toate cu blândeţe, asculta invinuirile si ocarile ce i se faceau de oameni, mangaindu-se cu duhul, ca il socotesc oamenii atat de pacatos. In acest fel, Cuviosul isi tainuia fapta lui cea buna inaintea oamenilor, iar unii din clerici l-au clevetit la preafericitul patriarh la Alexandriei, Ioan Milostivul, zicand ca un staret sminteste toata cetatea, intrand in fiecare noapte, in casa desfanatelor. Insa patriarhul nu credea pe clevetitori, invatat fiind de mai inainte, de o intamplare ce se facuse, cand pe un monah, intelept si sfant, care era din fire famen si botezase pe o pagana, a pus de l-au batut fara vina, crezand pe clevetitori. De aceea, aducandu-si aminte, ingrozea pe cei ce cleveteau pe Vitalie, zicand. “Incetati de la osandire; mai ales, pe monahi sa nu-i osanditi. Oare nu stiti un lucru ce s-a facut alta data, la intaiul Sinod din Niceea, cand fericitului imparat Constantin i-au scris unii episcopi si clerici, unul, asupra altuia, lucruri rele? Iar el, poruncind sa i se aduca lumanare aprinsa si necitind scrisorile acelea, le-a ars, zicand: ,,Chiar de as fi vazut cu ochii mei pe vreun episcop, preot sau monah in vreun lucru de pacat, l-as fi acoperit cu haina mea, ca nimeni sa nu-l vada pe el gresind.” Asa infrunta preafericitul patriarh pe clevetitori, iar robul lui Dumnezeu Vitalie nu inceta a se ingriji pentru mantuirea sufletului pacatosilor, nestiind nimeni despre faptele cele bune ale lui, pana la sfarsitul vietii. Intr-una din zice, cand se facea ziua, Cuviosul Vitalie, iesind din casa desfranatelor, l-a intampinat pe el un tanar desfranat, mergand la femei desfranate, pentru pacat. Acesta, intinzandu-si mana, a lovit tare peste obraz pe staret, zicandu-i: ,,Ticalosule si spurcatule, pentru ce nu te pocaiesti si nu te lepezi de viata ta necurata, ca, prin tine, sa nu se batjocoreasca mai mult numele lui Hristos?” Iar Sfantul i-a raspuns: “Sa ma crezi pe mine, omule, ca, pentru palma aceasta, vei lua si tu asemenea lovire, incat toata Alexandria se va aduna la plangerea ta.” Iar, dupa putine zile, inchizandu-se in chilia sa cea foarte mica, pe care si-o zidise langa portile ce se numeau ale Soarelui, Cuviosul Vitalie s-a mutat catre Domnul, nestiind nimeni. Intr-acel timp, acel desfranat, care lovise peste obraz pe Cuviosul staret, a primit o lovitura peste fata si, indata, s-a indracit si, cazand, tremura si spumega si isi rupea hainele de pe dansul si, cu glas infricosat, facea zgomot mare, incat toata Alexandria se adunase la plansul lui cel de spaima. Si, venindu-si putin in fire, dupa cateva ceasuri, a alergat la chilia lui Vitalie, strigand: ,,Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, ca am gresit catre tine. Iata ca si eu, dupa proorocirea ta, am luat vrednica osanda.” Iar, dupa ce s-a apropiat de chilia staretului, indata diavolul, care il stapanea pe omul acela, l-a izbit de pamant si a fugit, iar omul si-a venit desavarsit in fire. Si batea in usa chiei, dar nu i-a raspuns nimeni. Apoi, deschizand usa, l-a vazut pe staret in genunchi, stand in rugaciune, iar sufletul lui cel sfant se dusese catre Dumnezeu, iar in mainile lui tinea o hartie scrisa asa: ,,Barbati alexandrini, nu osanditi mai inainte de vreme, pana ce Domnul, Judecatorul cel drept, va veni.” Si, auzind de moartea lui, toate femeile acelea, care, prin sfatuirea lui, se intorsesera la pocainta si la Dumnezeu, s-au adunat la dansul cu lumanari si cu tamaie, plangand dupa parintele si invatatorul lor. Si toate povesteau bunatatile staretului, cum nici cu mana macar nu s-a atins de vreuna din ele, ca nu spre pacat, ci spre mantuire intra la ele. De acestea toate auzind cu deamanuntul, preafericitul patriarh Ioan cel Milostiv a mers, impreuna cu tot clerul, la chilia staretului si, vazand scrisoarea cea mai sus-zisa, prin care, sfatuia a nu osandi pe nimeni, a zis catre clericii aceia, care cleveteau pe Cuviosul: “Multumesc lui Dumnezeu ca n-am ascultat clevetirule voastre, ca as fi suparat, fara vina, pe Sfantul staret. Ci, neascultandu-va, m-am izbavit de pacat si de osanda.” Deci, rusinand pe osanditorii Cuviosului si luandu-i moastele, preafericitul patriarh l-a petrecut cu tot poporul din cetate, iar femeile, cele ce se pocaisera de pacat, plangandu-l si tanguindu-se, l-au ingropat cu cinste, slavind pe Dumnezeu, Cel ce are multi robi ai Sai tainuiti. Iar omul cel ce patimise de la diavolul lovitura, s-a lepadat de lume si s-a facut monah. Si multi din alexandrini, indreptandu-se dupa chipul vietii lui Vitalie, celei atat de imbunatatite, si-au pus asezamant, ca sa nu mai osandeasca pe nimeni.

Povestirea Sfântul Ioan cel Milostiv

2010-05-19T15:45:00.000+03:00

În oraşul Tir a venit odată un monah. Pe când mergea pe stradă, l-a văzut o cunoscută desfrânată pe nume Porfiria, pe care o ştia tot oraşul, şi a început să strige în urma lui: ,,Mântuieşte-mă, părinte, precum şi Hristos a mântuit pe cea desfrânată.” Fără să se teamă de clevetirea oamenilor, el i-a spus: ,,Mergi în urma mea.” Şi luându-o de mână, a ieşit cu ea din oraş, văzut fiind de toţi. În tot oraşul s-a răspândit atunci zvonul că un monah a luat-o pe desfrânata Porfiria ca să-i fie de soţie. Pe drum, pe când el o ducea către o mânăstire de maici, Porfiria a aflat un copil abandonat şi l-a luat, ca să-l îngrijească în loc de fiu. După o vreme, s-a întâmplat ca unii din cetăţenii din Tir să meargă în acel ţinut unde trăiau bătrânul şi Porfiria. Când au văzut că are copil, i-au spus ei, ca să o jignească: ,,Bun copil ai născut, Porfiria.” Şi, întorcându-se, ei au răspândit zvonul ne la locul lui că Porfiria a născut un copil de la acel monah: ,,L-am văzut noi cu ochii noştri. Şi mult seamănă cu monahul.”
Pentru aceasta, fraţii mei şi copii mei, să nu ne grăbim să osândim!”

Judecata

2010-05-18T22:42:00.000+03:00

Trăiau undeva nişte oameni foarte păcătoşi, alături de alţii, foarte drepţi. A trecut multă vreme. Păcătoşii au murit şi, pentru că nu s-au pocăit, au mers în iad. Au murit şi cei drepţi. Şi pe ei Dumnezeu i-a trimis în iad. Păcătoşii au fost foarte miraţi când i-au văzut pe cei drepţi împreună cu ei, în locul de osândă. Şi i-au întrebat: ,,Noi am greşit şi nu ne-am pocăit, iar pentru aceasta ne aflăm în iad; dar voi, drepţi fiind, care n-aţi săvârşit faptele noastre, ce căutaţi aici?” Drepţii le-au răspuns: ,,Voi greşeaţi şi noi vă osândeam!...” (Arhimandritul Serafim Alexiev)

Avva Dorotei

2010-05-18T22:40:00.000+03:00

Câţiva monahi au venit la marele şi plăcut al lui Dumnezeu stareţ Avva Amon şi i-au spus: ,,Vino şi vezi părinte, că în chilia unui frate se află o femeie”. Iar Avva Amon a mers cu ei. Dându-şi seama că fratele a ascuns-o pe femeie sub un butoi care se găsea acolo, el s-a aşezat deasupra lui şi a poruncit fraţilor să caute în chilie. Negăsind ei nimic, Avva le-a spus: ,,Dumnezeu să vă ierte!” Astfel, el i-a ruşinat şi i-a învăţat să nu mai creadă degrabă orice vorbire de rău împotriva fratelui. Dar, când toţi au ieşit afară, el a luat de mână pe fratele ce greşise şi i-a spus: ,,Ce faci, frate? Gândeşte-te la sufletul tău!”. Fratele pe dată s-a ruşinat, a venit întru umilinţă şi a rupt-o cu păcatul.

Duhul osândirii (Arhimandrit Serafim Alexiev)

2010-05-15T22:04:00.002+03:00

,,Odată, satana a făcut întrecere între duhurile răutăţii care îi slujesc. Pe capul încornorat al celui mai bun slujitor al său el dorea să aşeze cununa de învingător. Şi au pornit atunci într-o procesiune îngrozitoare: ura cea întunecată, cruda duşmănie, nechibzuinţa cea cutezătoare, nesăturata poftă a ochilor, zgârcenia cea uscăţivă, iubirea de argint cea palidă, minciuna cea nesătulă şi multe alte perfide duhuri ucigătoare ale fericirii omeneşti şi ale mântuirii sufleteşti. Toate se lăudau, scoţând în evidenţă înşelăciunile lor diavoleşti, dar coroana nu a fost aşezată pe creştetul nici uneia dintre ele.Atunci din întuneric, a ieşit în faţă un diavol înfiorător. În mersul său se citea siguranţa învingătorului. El s-a aşezat liniştit în faţa preaîntunecatului chip al răutăţii, învăţător al său şi al celor ce slujesc împreună cu el, spunând: Mie mi se cuvine cununa! Casa mea este în fiecare om – şi în cei tineri, şi în cei mai în vârstă. Chiar şi copiii îmi slujesc. Slujitori ai păcatului fără de voie sunt prietenii mei. Dar şi aceia care se reţin de la păcat mi se închină mie. Chiar la aceia care se cred întru totul evlavioşi şi, pentru aceasta, cu dispreţ se adresează către cei necuvioşi, eu mă simt ca la mine acasă. Unde mă ivesc eu, acolo toţi îngerii sunt siliţi să fugă de la mine. Eu sunt duşmanul smereniei! Eu izgonesc dragostea! O bucurie şi o mulţumire tot mai mare se revărsau peste chipul întunecat al satanei. Şi cum te cheamă pe tine, osârdnicul meu slujitor? Eu sunt duhul osândirii. Pot să fiu aflat pretutindeni unde se vorbeşte de rău de aproapele. Eu sunt acolo unde, în taină şi cu mulţumire sufletească, se ascultă ceva de rău despre cineva. Eu mă aflu şi acolo unde se huleşte bunul nume al celui nevinovat. Eu inspire pe aceia care făuresc intrigile. Eu sunt împreună cu clevetitorii. De la mine primesc încurajare slujitorii bârfelor. Pe mine mă numesc clevetire sau osândire, ori vorbire de rău şi, mai cu uşurinţă bârfă. Tu mă vei afla în toate aceste denumiri. Şi, în triumph deplin, el a incheita: Caută pe întreg pământul măcar un singur om care să nu-mi slujească şi, daă vei afla pe unul ca acesta, să-i dai atunci cunnuna altuia. Satana l-a bătut pe umăr pe cel mai credincios slujitor al său şi l-a încoronat, iar toţi diavolii, cuprinşi de fiori, de ciudă şi zavistie, s-au văzut siliţi ca, într-un cuget, să recunoască: lui i se cuvine cununa”

Spovedania

2010-05-07T11:15:00.002+03:00

Unii oameni se află în criză. Ani şi ani de zile nu-şi găsesc duhovnicul. De ce? Pentru că se cred prea sfinţi pentru duhovnicii de lângă ei. Şi stăruie în păcatele lor, nemulţumiţi că nu au găsit un duhovnic sfânt, de nasul lor. Şi stăruie şi stăruie în păcat, gândindu-se: ,,Eh, nu suntem noi cei mai mari păcătoşi!” – în loc să alerge la duhovnicul care este aproape de ei. E o mare ispită să nu te spovedeşti pentru că nu găseşti un duhovnic priceput. Toţi duhovnicii pricepuţi au dispărut, numai tu eşti ucenicul ăla vrednic, ultimul mohican ortodox, şi te-a lăsat pe tine Dumnezeu de izbelişte.

Danion

Spovedania

2010-05-07T11:14:00.000+03:00

Acuma cum e cu păcatele preoţilor? Unii abia aşteaptă să găsească nod în papură preotului, ca să zică: ,,Dacă popa e beţiv, eu de ce să nu fiu beţiv?” Dar atunci când doctorul are ulcer şi nu vrea să se opereze, pacientul nu zice: ,,Dacă doctorul are ulcer, eu nu mă duc să mă operez de ulcer!” Zice: ,,E prost, lasă să moară doctorul! Treaba lui, dar eu mă duc să mă operez!

Danion

Apus...

2010-05-05T23:46:00.000+03:00

Cu paşi vioi spre sfârşit,
Cu atâta calm şi nepăsare
Ne îndreptăm prea fericiţi.
Privim în jur şi ce vedem:
Nimic!
Nimeni nu încearcă ca să lupte
Împotriva dărâmării ultimei redute!
(Biserica Ortodoxă)
De parcă nu ar fi a noastră;
Unii se complac că sunt prea mici,
Alţii sunt prea sictiriţi;
Alţii au funcţii prea înalte,
Dar să fim sinceri:
Cu nimic interesante.
Dar cel mai grav
Că am ajuns...şi am ajuns
Când se dărâmă şi ce a rămas bun!
(Biserica)
Dar noi ce facem?
Nu luptăm?
Stăm cu toţii şi ne distrăm?
Treziţi-vă acum!

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre îndatorirea creştinilor de a lăsa lucrul şi a merge la biserică, atunci când soseşte vremea

2010-04-28T17:33:00.000+03:00

Aceasta vă spun eu vouă, prietenilor şi fraţilor mei, că s-ar fi căzut ca, din zi în zi, mai mult popor să se adune la biserică, pentru ascultarea dumnezeieştilor cuvinte, iar acum, mai puţini aţi venit. Dacă aş fi grăit eu de la mine, apoi aţi fi făcut nevenind de loc. Dar eu vă arăt vouă voia lui Dumnezeu, pe care de o veţi face, vă veţi mântui. Dacă cineva aduce o scrisoare împărătească, la cetăţeni, aceştia nu se uită la viaţa celui ce a adus-o, de este bogat sau sărac, de este drept sau păcătos, ci toţi ascultă cu luare aminte cele ce se citesc, sau de nu le aude cineva, apoi întreabă pe cela ce le-a auzit. Deci, dacă atâta frică faţă de un domn pământean este la voi, apoi, cu cât mai mult, se cade să ascultăm, cu luare aminte aici, în biserică, unde, din partea Făcătorului puterilor cereşti, vorbim noi, păcătoşii, slujitorii Săi. Drept aceea, vă rog pe voi, cei ce veniţi aici, să învăţaţi pe cei leneşi ca să vină şi ei la biserică. Pentru că voi aţi gustat din dulceaţa învăţăturii, iar aceia, nu. Pentru că, dacă cineva va face isteţ pe cel leneş, spre cele plăcute lui Dumnezeu, mult folos va lua de la Dumnezeu. Dar, încă şi despre rugăciune vă voi învăţa; că printr-însa, se săvârşesc faptele cele bune. Că dacă se suia cineva către Dumnezeu, din inimă smerită, fără de răutate, apoi, ca tămâia se suie acolo. Pentru aceasta şi Proorocul a zis: ,,Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta." Precum tămâia este bine mirositoare, când este pe foc, aşa şi rugăciunea, când se face din inimă aprinsă.(Proloagele - 24 Aprilie)

Rugăciunea Cuviosului Iacov

2010-04-21T08:33:00.001+03:00

Cum voi putea căuta spre Tine, Dumnezeule? Cum voi începe a mă mărturisi? Cu ce inimă şi conştiinţă voi îndrăzni să Te rog? Sau mă voi ispiti să-mi mişc limba cea pangărită şi buzele cele pline de spurcăciune? Şi cărui păcat voi cuteza să cer iertare mai întâi?Cruţă-mă Iubitorule de oameni! Milostiv fii mie, nevrednicului, Stăpâne! Şi să nu mă pierzi pe mine cu faptele mele deşi nu sunt mici. Am săvârşit desfrânare. Am săvârşit ucidere. Am vărsat sânge nevinovat, şi acum, Doamne, Ţie Celui ce pe toate le ştii, mă mărturisesc, cerând iertare de acestea. Să nu mă treci cu vederea, Stăpâne bune, ci pentru milostivirea Ta cea nemăsurată,îndură-Te spre mine, păgânul şi trimte mila Ta cea bogată peste mine, cel ce am căzut în prăpăstiile păcatului. Că m-a înecat viforul vrăjmaşului celui pierzător şi să nu mă înghită pe mine balaurul cel din adânc. Amin!

Înţelepciune

2010-04-15T18:44:00.002+03:00

,,Să nu treacă zi fără să citeşti, fără să auzi, fără să te rogi!” (Goethe)

Rugăciunea ultimilor stareţi de la mânăstirea Optina

2010-04-15T18:16:00.000+03:00

Doamne, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi. Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voiei Tale. În tot ceasul astăzi, povăţuieşte-mă şi în toate mă sprijineşte. Oricare vor fi veştile pe care le voi primi în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţa că peste toate este Sfântă Voia Ta. În toate faptele şi cuvintele mele, Tu călăuzeşte-mi simţirile. În toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învaţă-mă să fiu deschis şi înţelept cu fiecare din mădularele familie mele duhovniceşti, pe nimenea amărând, pe nimenea întristând. Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi şi toate întâmplările din vremea ei. Călăuzeşte-mi voia şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert. Amin!

Hristos a înviat!

2010-04-13T07:10:00.000+03:00

Iată-ne ajunşi cu bine după un lung post, dar foarte frumos, presărat cu multe slujbe pline de trăire sufletească. Să nu ne lepădăm din nou de cele ale lui Dumnezeu pentru că au trecut sărbătorile ci să le înmulţumim ca să fim bineplăcuţi în Împărăţia Sa! O primăvară frumoasă, plină de căldură duhovnicească în continuare! Hristos a înviat!

Ştii tu oare, fiule ?

2010-03-28T14:59:00.001+03:00

De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate
de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu
vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a
turburat şi şi-a lepădat rânduiala. Ştii tu oare, fiule, de
ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă
proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul
pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere. Ştii tu oare,
fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu
mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor
oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată
firea. Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă
înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi
din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de
lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii
de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din
lăuntru. Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate
îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă
cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au
pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au
lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din
suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi
pământeşti. Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit
bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au
început să creadă că sănătatea este furată de la natură
şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,
cu îndoită silă trebuie apărat. Ştii tu oare, fiule, de ce
oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează
de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul
le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte
în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi
slăbeşte în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în
curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

A şaptea săptămână

2010-03-28T14:56:00.001+03:00

„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima
ta.” (Matei 22, 37)
În această săptămână urmează paşii Domnului
Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de
judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată
inima ta.
Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele
întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor,
nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe
prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e,” tu strigă-le
în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte,
cu toată inima ta!
Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta
în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl
scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii
altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul
vostru, toată alcătuirea voastră?
Când Pilat Îl întreabă pe tăcutul Domn: Ce este
adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este
Adevărul dumnezeiesc viu şi întrupat. Când ostaşii
Romani Îl biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor:
Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi
pe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care
dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.
Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea
Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună
cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge,
şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i
buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i
fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi
iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.
Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor
Sale mâini, tu strigă: Au! Când sunt bătute cuiele în
preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi
cum fierul s-ar înfige în trupul tău.
Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala
şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu
o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale
dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în
sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată
inima mea.
Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de
sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori
pentru sine. Mori înaintea Lui.
Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt, tu
caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuieţi
că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai
undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti
ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce, foarte dulce,
moartea cu El şi întru El.
Oare cu cât mai dulce va fi învierea cu El şi întru
El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?!
Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului,
feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s
ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina
în întunericul Golgothei şi în întunericul sufletului
tău, atunci te vei simţi ca un om nou.
Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor,
şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te
arăţi, iată, El întâiul se va apropia de tine şi ca pe
Maria te va chema după nume. Iar când El te va
numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra
în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi
El îţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi
tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre
suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi
Dumnezeul Meu, slavă Ţie!
Binecuvântaţi pre cei ce blestemă pre voi, şi vă rugaţi
pentru cei ce fac vouă necaz. (Luca 6, 28)
Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu
vă veţi osândi, iertaţi şi vi se va ierta. (Luca 6, 37)
Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale
scoate cele bune; şi omul cel rău, din visteria cea rea
a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii
grăieşte gura lui. (Luca 6, 45)
Că nu au trimis Dumnezeu pre Fiul său în lume ca
să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin el.
(Ioan 3, 17)
Urâciunea aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate
greşalele. (Pilde 10, 12)

A şasea săptămână

2010-03-22T09:35:00.000+02:00

„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.” (Matei 5, 8)
Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar
ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite,
nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu
a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când
inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu
poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin,
ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea
nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii
nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima,
şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume
materială, pe care până acum ai privit-o numai cu
ochii fără inimă.
Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa
se ruga proorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te
rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi
Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi
vei vedea înţelesul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor,
şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit
din această lume.
Prin ce putem şi prin ce poate Dumnezeu curăţi
inima omului? Numai prin Duhul. Şi, dacă Îl vei
milostivi pe Dumnezeu să zidească inimă curată
întru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului
său, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfântului său Duh,
care e unul, neîmpărţit, neschimbat, deosebit de
oricare alt duh care închipuie mulţime, împărţire,
schimbare.
De aceea înţeleapta noastră maică Biserica
Pravoslavnică a rânduit ca de la Miezonoptică
la Pavecerniţă, în fiecare zi, la fiecare slujbă şi
rugăciune, să se citească această rugăciune: Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, carele
pretutindenea eşti şi toate plineşti, vino şi sălăşluieşte
întru noi şi curăţeşte pre noi de toate stricăciunea şi
mântuieşte, Doamne, sufletele noastre!
Oare ai fost la ţarină când se treiera grâul? Când
e zăpuşeală şi linişte, se stă şi se aşteaptă să bată
vântul. Căci fără vânt nu se poate despărţi pleava de
grâu. Iar când vântul începe să bată, toată lumea se
umple de bucurie. Căci vântul îi ajută cel mai bine
la curăţat. Într-o clipită vântul ia pleava şi rămâne
grâul pe ţarină.
Însuşi Domnul nostru Iisus, Mântuitorul şi
Învietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu
că este slobod: Duhul unde voieşte suflă. (Ioan 3, 8)
Cu adevărat, unde vrea şi când vrea. De aceea a şi
poruncit Apostolilor săi, când S-a Înălţat la ceruri, să
aştepte în Ierusalim – unde vor primi putere, când se
va pogorî Duhul Sfânt asupra lor. (Faptele Apostolilor 1, 8)
În această a şasea săptămână a Marelui Post, când
vei auzi Evanghelia învierii lui Lazăr din morţi,
adună-ţi gândurile şi îndreaptă-le spre inima curată
pe care Dumnezeu o vede. Şi cearcă curăţia inimii
tale cu această minune a învierii a celui mort de patru
zile. Inima necurată nu îl va vedea pe Dumnezeu în
această întâmplare, nici minunea dumnezeiască, şi
va îndruga poveşti despre hipnotism, autosugestie şi
alte magii primite şi de ştiinţă. Iar tu, dacă aici nu
Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel
Înviat) şi nici minunea dumnezeiască în învierea lui
Lazăr, înseamnă că încă ai inima necurată.
Însă, în nici un caz, nu deznădăjdui. Numai să îţi
doreşti cu adevărat o inimă curată – şi Dumnezeu
care este dăruitorul tuturor celor bune – îţi va da.
Nu te îndoi – Dumnezeu îţi va da inimă curată, şi
bucuria ta va fi nemăsurată şi nesfârşită.
Atunci se va petrece în tine acea minune
dumnezeiască lăuntrică şi preafrumoasă, pe care o
înfăţişează Apostolul întâilor şi adevăraţilor creştini
în acest chip: Dumnezeu, carele au zis să lumineze
dintru întunerec lumina, Acela a strălucit şi întru
inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei Slavei lui
Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos. (II Corinteni 4, 6) Şi
te vei bucura, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi fără de
sfârşit. Căci acea Lumină a Duhului dumnezeiesc
din inima ta va lumina totul în tine şi în jurul tău, va
lumina fulgerător, până şi moartea şi mormântul, şi
nu vei vedea nici moartea, nici mormântul, ci numai
pe Dumnezeu cel viu, Tatăl tău, şi viaţa cea veşnică,
nemărginită, purtătoare de biruinţă şi atotputernică.

A cincea săptămână a Postului Mare

2010-03-16T07:56:00.001+02:00

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile
voastre, carele strigă: Avva Părinte.” (Galateni 4,6)
De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne
aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim
că nu suntem doar rodul pământului, ci al cerurilor
– mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem
aminte că sântem neam ales, şi că Tatăl nostru e
însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.
De ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a
rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, pentru
ca să ne întoarcem mintea de la toate măruntele griji
zilnice şi să cugetăm la ceea ce e de căpătâi şi cu
adevărat contează. Ca să ne amintim obârşia noastră
şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.
Ştii tu, fiul meu, de ce Maica noastră Biserica
Pravoslavnică ne-a rânduit postul? Negreşit, pentru
a ne aminti că măcar de suntem făcuţi din pământ, nu
pământul ne-a făcut, căci şi pe el a trebuit cineva să-l
zidească. Ca să ne amintim de cerul care îl purtăm
în noi, în această coajă trupească şi pământească.
Şi să putem despărţi în noi cele cereşti de cele
pământeşti, şi cele veşnice de cele stricăcioase, şi
cele netrecătoare de cele trecătoare, şi pe călător de
maşina călătorului.
În om, inima este de căpătâi. În inimă e sângele, în
sânge e sufletul, în suflet e duhul. Inima trupească şi
sângele sunt din pământ şi spre pământ tind, sufletul
şi duhul sunt din ceruri şi spre ceruri tind. De aceea
se poate vorbi despre inima din inimă, adică de
inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de
nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul:
din inimă ies gândurile rele, minciuna şi hula? Cum
ar putea acestea ieşi din carne şi din sânge? Iată,
acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!
Duhul este în suflet şi duhul mişcă sufletul. Cum e
duhul, aşa şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul
este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul
este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la
Tatăl lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci
acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu.
Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul
sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva, ce va să
însemne Părinte!
Sunt însă şi duhuri nu de la Dumnezeu, care
mişcă sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învăţaţi-vă
să deosebiţi duhurile! Neîncetat, roagă-te lui
Dumnezeu să îţi dăruiască Sfântul său Duh, acelaşi
care a fost în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos şi
care S-a pogorât asupra Apostolilor la Cincizecime
şi care a mişcat sufletele tuturor sfinţilor şi drepţilor
până în ziua de azi.
În această a cincea săptămână a Postului Mare, tu
vei dărui inima ta lui Dumnezeu. Şi când sufletul
tău se va linişti, Dumnezeu va trimite Sfântul Duh
să primească inima ta, să se sălăşluiască în inima ta
şi o ia şi să o călăuzească.
Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu
a venit în inima ta? E uşor şi simplu, spun sfinţii
purtători de duh: după bucuria şi mângâierea ce
se va răspândi în întreaga ta fiinţă. După pacea şi
liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina
din tine. Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi
altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!
Pentru aceasta, bine vei cuvânta această săptămână
a Postului Mare şi bine vei cuvânta sfinţii lui
Dumnezeu, care au rânduit postul. Şi vei mulţumi
Maicii tale Biserica Pravoslavnică că te-a deprins cu
postul. Căci vei vedea câştigul postului, iar postul se
va îndreptăţi în faţa minţii tale. Slavă şi mulţumită
Domnului în veac şi în veacul veacului. Amin!

A patra săptămână a Postului Mare

2010-03-07T21:46:00.001+02:00

„Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care
spurcă pre om.” (Matei 15, 19)
Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea
Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din
pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se
preschimbase în izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a
toată putreziciunea.
Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar că aşa
stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care în trup
a umblat pe pământ, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa
inimii grăieşte gura. (Matei 12, 34) Aşadar, limba
noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sânt
în inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce urâciune
e în inimă, aceeaşi urâciune-i şi pe limbă. Ceea ce se
află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze.
Adâncă e inima omului, zis-a prorocul. O,
Doamne, cât de adâncă e inima omului! În inima
omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu,
Dumnezeul nostru, o poţi cuprinde. Şi curăţia
îngerilor şi necurăţia iadului îşi poate găsi locul
în inima omului. Barometrul inimii omului are
însemnate toate gradaţiile, de la talpa iadului până
în tăria cerurilor.
De aceea s-a zis: Mai înainte de toate cele ce se
păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
Izvorăşte viaţă dacă o păzeşti; iar, de nu o vei păzi, va
izvorî toată urâciunea.
Şi una, şi alta. Aşadar, păzeşte şi păstrează izvorul
vieţii din tine, ca să nu se tulbure. Tu eşti botezat, şi
botezul e mare lucru. Eşti îmbăiat în apă şi în duh. Fiul
lui Dumnezeu s-a pogorât şi te-a îmbăiat, precum o
maică îşi îmbăiază pruncul murdar. El a curăţit inima
ta şi a făcut-o izvor al vieţii. Şi tu, ce faci? Oare nu eşti
fără de minte când păcătuieşti? Oare prin păcat nu
preschimbi izvorul vieţii într-un izvor al morţii?
O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti,
cât de bine este pentru om a-şi preda inima în mâinile
Tale decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat
primejdios lucru este pentru om a-şi călăuzi inima
cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai
ştiut asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima
– această nemărginită şi tainică minune! – părinteşte
l-ai sfătuit: Fiule, dă-mi inima ta! Adică, întoarce
dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
Mulţi vorbesc despre voia slobodă a omului. Sunt
oameni slobozi întru bine, iar alţii slobozi întru rău.
Slobod întru bine este cel ce îşi predă libertatea celui
mai slobod, adică Celui ce este cel mai slobod, ca să
o folosească spre bine. Slobod întru rău este cel ce
vrea să folosească singur libertatea sa, şi atunci, fără
să bage de seamă, o predă Tiranului, celui ce este cel
mai lipsit de libertate.
Oare nu ai văzut vreun copil căruia maica i-a dat
cuţitul să taie pâine, şi copilul ţine cuţitul, iar mama
ţine cuţitul copilului? Aşa, de fapt, mama e cea care
taie cu cuţitul, chiar dacă copilului i se pare altminteri.
Dacă copilul împinge mâna mamei, atunci nu va tăia
pâinea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceasta
chipul libertăţii omeneşti? Oare nu este pildă despre
cei slobozi întru bine şi cei slobozi întru rău?
O, cel ce eşti slobod întru cele bune, foloseşte-ţi
libertatea dăruită pentru a da inima ta Domnului
spre călăuzire. Va rămâne a ta şi o vei purta în sine,
iar El o va călăuzi.
În această a patra săptămână a Postului Mare, aduţi
aminte de înfricoşatele, dar adevăratele cuvinte al
Mântuitorului tău despre inima care nu o călăuzeşte
Dumnezeu şi de toate cele ce se ies din această inimă.
Aminteşte-ţi şi înfricoşează-te amintindu-ţi.
Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în
rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima.
Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gândurile
bune, şi viaţa, şi credincioşia în căsătorie, şi sfânta
dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea
cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău
nume. Amin!

Păcatele

2010-03-05T07:52:00.002+02:00

,,Un ţăran a găsit un şarpe îngheţat şi la vârât în desagă. Acolo şarpele s-a încălzit, a ieşit şi l-a omorât pe ţăran. Tot aşa, dacă nu ne spovedim, devin faptele.” (Antim Aghiananitul)

Vedenia îngerului...

2010-03-05T07:51:00.000+02:00

,,Preotul Amonie, slujind Liturghia în biserică, a văzut pe un înger, stând de-a dreapta altarului, care scria numele celor ce intrau în biserică şi ştergea numele celor ce, din pricina lenei, ieşeau din biserică, iar aceştia, din urmă, după treisprezece zile au şi murit.

Deci, aceasta ştiindu-o, fraţilor, să nu ieşiţi din biserică, mai înainte de terminarea a toată cântarea şi pravila.” (Proloage - Cuvânt la 5 martie)

1 Martie

2010-03-01T15:58:00.000+02:00

A treia săptămână din Postul Mare

2010-02-28T22:35:00.001+02:00

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai
bine fii mereu în frica Domnului.” (Pilde 23,17)
Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru
început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia
cea dintru început şi buruiana cea străveche au
izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al
strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi
prea-marele dar ce ţi s-a dat prin botez?
Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine
Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă
faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască
Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze
pe cei păcătoşi.
Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază
şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa
în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi
ferestre toată necurăţia – îl vei invidia, oare, sau îl
vei plânge?
Însuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin botez
pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în
faţa acestui gând, frica lui Dumnezeu, care a venit
pentru a spăla, lumina, renaşte şi mântui pe oameni.
Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristeţi,
dar şi din pricina unei mari bucurii, aşa şi frica îl
cuprinde pe om din pricina unei mari răutăţi, dar
şi din pricina unei mari jertfe. Dumnezeu S-a arătat
în Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru
a preschimba cocina în Biserica din inima ta. Oare
nu te cuprinde frica de atâta smerenie a Împăratului
Împăraţilor? Şi oare nu te cuprinde frica când vezi
pe omul botezat când păcătuieşte? Cu adevărat, nu
este ceva mai nebunesc decât a invidia pe păcătos.
Nebunie e şi a-l invidia pe cel drept, mare nebunie –
dar a-l invidia pe păcătos e cel mai nebunesc lucru.
Ce este păcătosul? Este un sinucigaş inconştient.
Este un om ca orice om, care îşi doreşte viaţa, însă
neîncetat agoniseşte moarte întru sine. Sau: este un
om care îşi doreşte sănătate, dar neîncetat ia otravă.
Oare îl vei invidia?
Dacă îl invidiezi pe păcătos, care aleargă după
umbrele trecătoare ale acestei lumi, îi eşti tovarăş în
nebunie. El este nebun pentru că vrea să prindă ceea
ce nu poate cuprinde, iar tu pentru că, cu invidia,
îţi otrăveşti inima. Dacă îţi pare rău pentru el şi îl
îndrepţi, îi faci bine şi ţie şi lui, îţi întăreşti inima ta,
iar pe a lui o vindeci.
O legendă pomeneşte de doi vecini bogaţi. Unul
pătimea din pricina iubirii de arginţi, iar celălalt din
invidie pentru primul. Amândoi au murit în aceeaşi
zi. Prietenii lor s-au sfădit care dintre cei doi era
mai bun. Ca să sfârşească cearta, ei s-au hotărât să
deschidă cele două trupuri şi să scoată inimile celor
doi – şi după inimă să-i preţuiască. La cel iubitor
de arginţi au găsit o piatră în loc de inimă, iar la cel
invidios au găsit un şarpe în loc de inimă. Şarpele
a sărit şi s-a ascuns sub acea piatră. O, fratele meu,
inima ta să nu-i invidieze pe cei păcătoşi! Invidia
este un şarpe care se hrăneşte cu inima ta.
În această a treia săptămână a Postului Mare,
lărgeşte-ţi inima, ca să iasă toată invidia. Ştii cum
le grăieşte Corintenilor preaînţeleptul Pavel: Gura
noastră s-a deschis către voi, Corinteni, inima
noastră s-a lărgit. (II Corinteni 6,11) Unde este invidie,
gura se strânge şi nu vrea să grăiască aproapelui, iar
inima se strânge, se contractă şi se împuţinează.
Gândeşte-te, oare cu câte mii s-ar împuţina răutăţile
din patria ta dacă ar pieri invidia dintre oameni? Şi
cât s-ar împuţina certurile şi iubirea de sine? Şi cât s-ar
împuţina răscoalele şi războaiele şi vărsările de sânge
şi urâciunea? – Doar de nu ar fi invidia!
Ai grijă să nu te înşeli. Invidia nu se înfăţişează
sub numele ei adevărat. Curvia se ascunde sub numele
dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii,
jocurile de noroc sub numele divertismentului,
beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub
numele dreptăţii şi egalităţii. Şi în tine însuţi invidia
se înfăţişează ca o revoltă împotriva nedreptăţii şi
inegalităţii. O, fiul meu, ai grijă să nu te înşeli. Tot
tâlharul ce vine la uşă strigă: Eu sunt binefăcătorul şi
prietenul tău. Păzeşte-te să nu te înşele glăsuirea lui
şi nu deschide uşa ta." Nicolae Velimirovici - Inima în Postul Mare)

A doua săptămână a Postului Mare

2010-02-24T07:45:00.000+02:00

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima,

căci din ea izvorăşte viaţa.” (Pilde 4:23)
Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată,
şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar
nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum
casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată
necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima
pentru om. Pentru acesta s-a zis: „Mai înainte de
toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”
Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul.
Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă
apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e
dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul,
aşa-i şi vărsarea râului.
Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n-ar
lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când
doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta
dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge
şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce
lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă
prin inimă.
Acolo unde este centrul sistemului circulator
sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului
circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al
inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea,
totuşi şi această realitate e o mare taină.
Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru
mintea noastră, pentru că mintea este mai mică
decât inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea
inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai
de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi
aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează
tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de
poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea
lui Dumnezeu în inima lui!
Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar
când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult
este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate
molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o
singură privire, un singur gând poate molipsi şi
strica sufletul.
De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când
te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât
mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când
îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se
păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra
în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte
de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu
– zice Domnul.
Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un
garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă
în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un
cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să
nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul
vieţii tale, fiul meu!
Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune
Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima
de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima
ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o
caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!
Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului
este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra
patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci
inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această
mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă
spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.
Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţi-ai
întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului
şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai
Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti
inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru
neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea
întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o
cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o
cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu
Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o
candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace
trecerea din această lume pământească în lumea
cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea
conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămână
a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai
înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima,
căci din ea izvorăşte viaţa. (Nicolae Velimirovici - Inima în Postul Mare)

Prima săptămână a Postului Mare

2010-02-24T07:40:00.000+02:00

„Fiule, dă-mi inima ta! zis-a Domnul” (Pilde 23:26)

Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci

şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate.

Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai

mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău

se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult

decât la toţi îngerii din ceruri.

A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta

fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla

ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La

fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate

lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute

şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine

după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în

miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu,

dă-i inima ta!

În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă

viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă

spre mormânt şi dincolo de mormânt. Oare cât

preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept,

dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el

deşteptăciune, ci inimă. Căci s-a zis: „ce este nebun

al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.”

(I Cor. 1:25)

Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e

bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia

în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie

sunt pământul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate

împărăţiile ştiute şi neştiute?

Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea

trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în

tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi

şi traşi, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva?

Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a

slujit, din nefericire, la putrezirea inimii înainte de

putrezirea pielii şi oaselor.

Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s-au îndrăgostit

de nicio frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de

Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui

frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va

răspunde cu dragoste însutită, şi inima lor Dumnezeu

o va rândui lângă inima Sa.

Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu

lumea şi întărirea legăturii inimii cu Dumnezeu.

Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintâi

săptămână a Marelui Post.

Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în

inimă. De aceea se citeşte la începutul Postului din

cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a

postului!”

Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti

care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi

au întărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii

Antonie, Pavel, Eftímie, Avxentie, Avramie, Sava,

Visaríon, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosíma,

Haríton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Sava

cel Sfinţit, Simeon şi Alípie Stâlpnicii, Onufrie,

Pahomie, Petru şi Atanasie Athoniţii, şi cei

dimpreună cu dânşii.

Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare

şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către

Hristos – Sfintele Tecla, Xenía, Evpraxía, Anastasía,

Matrona, Sara, Maria Egipteanca, Pelaghía, Taisía,

Theodula, Vasilísa şi cele dimpreună cu ele.

Dacă îţi sunt departe după loc sau după vreme,

atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul

tău – Sfânta Parascheva, Sfântul Sava, slava Serbiei,

Sfinţii Ioaníchie de la Devici, Petru de la Korişa,

Vasílie al Ostrogului, Prohor, Gavriíl, Ioachim,

Ioan al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei

şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile

lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara în care vieţuieşti.

Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima

ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au

dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor. (Nicolae Velimirovici - Inima în Marele Post)

Colind (Valeriu Gafencu)

2010-02-22T20:29:00.001+02:00

Pe malul Trotuşului
Cântă robii Domnului,
Înjugaţi la jugul Lui.
Dar cântarea lor e mută,
Că-i din suferinţă multă
Şi-i cu lacrimi împletită.

În inima robului,
Domnu-şi face ieslea Lui,
În noaptea Crăciunului.
Flori de crin din ceruri plouă
Peste ieslea Lui cea nouă
Şi din flori picură rouă.

Stă un copilaş* în zare
Şi priveşte cu mirare
La fereastra de-nchisoare.
Lângă micul copilaş
S-a oprit un îngeraş,
Ce-i şopteşte drăgălaş:

,,Azi Crăciunul s-a mutat
Din palat la închisoare,
Unde-i Domnu-ntemniţat”.
Şi copilul cel din zare
A venit la închisoare
Să trăiască praznic mare.

Lăsaţi-i pe copii să vină,
Să-mi aducă din grădină
Dalbe flori de sărbători,
Dalbe, dalbe flori!

*colind dedicat părintelui Gherasim, el fiind copilul la care se referă versurile.

Tâlcuiri creştineşti (părintele Florea Mureşanu, 1932)

2010-02-14T21:17:00.001+02:00

Acel ce viaţa-şi teme – Cartea Sfântă chiar ne spune,
O va pierde împreună cu tot ce-a iubit din lume.
Cine însă viaţa-ntreagă pentru Hristos şi-o jertfeşte –
Omorându-şi moartea vieţii – nemurire dobândeşte.
Dacă acesta-I adevărul, mă întreb adeseori:
Cea mai înaltă ştiinţă
E să ştii ca să trăieşti – sau e să ştii să mori?
Dacă soarta te aruncă printre oamenii mişei,
Mai bine să te ucidă, decât să trăieşti ca ei.

Înţelepciune

2010-02-05T14:47:00.000+02:00

,,Înţelept este cel care, fiind îmbrăcat în zdrenţe, poate să stea în adunarea celor îmbrăcaţi în haine scumpe, fără să se ruşineze” (Confucius, Analecte)

Proverb

2010-02-05T14:45:00.000+02:00

,,Tăcând poţi spune multe” (Lao Zi)

O, om! (de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)

2010-01-30T17:35:00.000+02:00

O, om ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe mulţi o să-i îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus, în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va n-veseli sau va-ntrista
Va curăţi sau va -ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt: cuvântul scris,
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre ocară sau slavă.
Ai spus un cântec,
Versul tău, rămâne dupa tine,
Îndemn spre bine, sau spre rău,
Spre curaţie , sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său,
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, Calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună, sau e rea
Va prăbu şi, sau va-ntina,
Vor merge suflete pe ea,
La pace, sau durere.
Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
Sau laşi, prin pilda care-o dai,
Pe, mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai,
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita : Fii credincios!
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, 'nendoios,
Odată, vei da seamă.

Canonisirea împiedicată de cei adormiţi

2010-01-29T20:03:00.000+02:00

La un Preasfinţit Episcop
au venit din eparhie

plângeri contra unui preot

cu năravul la beţie.

Şi precum aceste plângeri

stăruiau necontenit,

s-a găsit de cuviinţă

să-l oprească de slujit.

S-a alcătuit scrisoare

spre a lui canonisire,

ca prin asta parohia

şi cei mari să aibă ştire.

Dar când dă să iscălească

Preasfinţitul la sfârşit,

s-a făcut un vuiet mare,

mii de glasuri s-au pornit:

„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”

auzit-a din văzduh,

şi scăpând din mână pana

tulburatu-s-a la duh.

Cugetând puţin bătrânul

s-a gândit că-i o părere,

căci îi ţiuie urechea

uneori de priveghere.

Deci, apucă iar condeiul

ca să facă iscălire,

dar în clipa-aceea iarăşi

se aude glăsuire!

„Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”

se aude lămurit,

şi de frică Arhiereul

a lăsat de iscălit.

Dar venindu-şi iar în fire,

vrea să termine de scris,

socotind acele glasuri

nălucire ca de vis.

Dar a treia oară, mâna

a-nceput a-i tremura,

căci potopul cel de glasuri

mai năvalnic răsuna.

Aruncând din mână pana

a lăsat neiscălit

şi chemând pe cel cu vina,

cu blândeţe i-a grăit:

„Preacucernice Părinte!

Iată, am aceste ştiri,

Adevăr ne scrie lumea,

Ori sunt goale uneltiri?”

„Toate sunt adevărate,

Preasfinţitul meu stăpân,

mă înşel cu băutura

şi de rău cu drept mă ţin!

De la alte patimi rele

Dumnezeu m-a izbăvit,

dar năravul băuturii

deseori m-a biruit.”

„Dar, (îi zice lui Vlădica)

slujba cum ţi-o împlineşti?

căci de-acuma ai pedeapsă

şapte ani să nu slujeşti!”

„Preasfinţite, eu din ziua

întru care m-ai sfinţit,

n-a rămas în parohie

nici un om nepomenit.

Mai cu seamă eu, smeritul

foarte mult mă sârguiesc

ca pe cei trecuţi din viaţă

pururea să-i pomenesc.”

Auzind Vlădica asta

a-nţeles cine striga,

şi rupând scrisoarea, zice:

„Mergi la parohia ta!

Eu asemenea persoane

nu le pot canonisi,

căci atunci pe mii de duhuri

aş putea nedreptăţi!

Cei din viaţă cer pedeapsă

după faptul arătat,

iară cei din altă lume

solitor te-au câştigat!

Am aicea zeci de plângeri

scrise doar ca să te cert,

dar din ceruri, mii de glasuri

strigă astăzi să te iert!

Mergi la slujba ta în pace,

dar să nu mai faci sminteli.

Şi să nu mă uiţi pe mine

la a slujbei rânduieli!”

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, Bucureşti 2000, p. 140-142)

Murmurul rugăciunii

2010-01-27T19:18:00.002+02:00

,,Aşa cum hoţii, când se apropie de o casă ca să se strecoare în ea pentru a fura, dacă aud că acolo înăuntru vorbeşte cineva, nu se hotărăsc să intre, aşa şi vrăjmaşii noştri, când se strecoară în suflet ca să-l prade, dacă aud că acolo murmură o rugăciune mică, merg pe alături, iar înăuntru se tem să intre” (Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisoarea 979. Seria 6. Pag. 105-106)

Fapte, nu cuvinte…

2010-01-26T14:18:00.000+02:00

Frumos slogan ,,fapte, nu cuvinte…” trebuie să îl pun şi eu în aplicare. Aşa că haideţi împreună să încercăm să îl aplicăm acum la începutul perioadei Triodului, o perioadă foarte frumoasă, plină de învăţătură duhovnicească şi care ne va îndrepta sper Marele Post al Paştilor. Aşadar să încercăm să fim mai buni, mai blânzi şi să aducem mai multe fapte, căci ele vorbesc cu adevărat, nu noi!

Psalmul 135

2010-01-19T11:56:00.001+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=_MkA1UeHi_4

Chemarea deasă, din inimă a lui Dumnezeu

2010-01-19T11:53:00.000+02:00

,,Să îl chemăm des, din inimă pe Dumnezeu, pe tot parcursul zilei, prin cuvinte scurte ţinând seama de nevoile sufletului şi de treburile în curs. Dacă începi ceva zi: ,,Doamne, binecuvintează!” Dacă termini lucrul nu numai cu limba, ci şi cu inima zi: ,,Slavă Ţie, Doamne!” Dacă se stârneşte vreo patimă în tine zi: ,,Doamne, mântuieşte-mă că pier!” Dacă vine întunericul gândurilor tulburătoare strigă: ,,Scoate din temniţă sufletul meu!” Dacă îţi stau înainte lucruri nedrepte şi păcatul te trage la ele roagă-te: ,,Povăţuieşte-mă, Doamne, pe cale” sau ,,Nu lăsa în rătăcire picioarele mele”. Dacă păcatele te copleşesc şi te atrag în deznădejde strigă cu glasul vameşului: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul”. Aşa să faci în orice situaţie!" (Scrisoarea 227. Seria 2. Pag. 37-40 Corespondenţa Sfântului Teofan Zăvorâtul)

Meditaţie de cartier

2010-01-18T16:38:00.003+02:00

Cât de mult mi se potrivesc versurile melodiei ,,În anii ce-au trecut” (B.U.G MAFIA) şi poate că şi vouă. Citindu-le ne vom descoperi pe noi înşine din păcate în mare parte. Dacă aceşti băieţi au ajuns să cânte aceste versuri bravo lor. Sper să le înţeleagă în bunul sens a lor şi să se schimbe pentru că şi în mine au mişcat multe şi sper ca şi voi să înţelegeţi versurile.
,,Am fost peste tot, în anii ce au trecut; am făcut ce am vrut, în anii ce au trecut; am rămas la fel, în anii ce au trecut. Sincer, am făcut colecţie de versuri, întâmplări şi povestiri printr-o convenţie (aici aş putea zice că am făcut colecţie de patimi şi păcate.”
Să ne trezim şi să ne gândim că nu vom mai fi pe acest pământ al desfătării ci in iad! Să ne trezim!

Despre rugăciune

2010-01-13T19:55:00.003+02:00

Când te închini pentru alţii, se închină sufletul şi pentru tine, chiar dacă nu o spune.
Când te rogi pentru morţi – le simţi recunoştinţa- unii vin să-ţi mulţumească- morţii vorbesc cu privirile ceea ce trebuie să înţelegi de la ei.

Cartea

2010-01-13T19:43:00.003+02:00

Cartea trece lumină, înţelepciune, sfat, prietenie, suflet. Când împrumuţi cartea, împrumuţi ceva din acestea. Câtă delicateţă trebuie celui ce împrumută o parte din sufletul tău. (Meditaţiuni – Protosinghelul Petru Pogonat)

Patimile

2010-01-11T13:44:00.000+02:00

,,Aşadar cel care se nevoieşte trebuie să se lupte cu patimile atunci când ele sunt ca furnicile, căci atunci când devin lei cu greu se biruiesc.” (Ieromonahul Benedict Aghioritul)

Vaccin antiparlamentar aveţi? Doresc şi eu vreo trei cisterne…

2010-01-09T16:32:00.000+02:00

Suntem aşa liberi să alegem să ne vaccinăm antigripă porcină, dar totodată forţaţi. Toată lumea pe care o întrebi dacă e bine se fereşte să dea un răspuns, doctorii nici nu îşi asumă riscu şi te pun să dai semnătură că dacă păţeşti ceva nu e nimeni vinovat decât tu că doar e logic - doar nu te-am pus eu, tu ai venit nesilit şi obligaţi de stat. În străinătate nici nu se face aşa zarvă ca pe la noi, vaccinul e respins, totuşi la noi…e ca la noi. Să nu uităm că a fost şi marea pandemie de gripă aviară care la noi a făcut enorme victime: mulţi morţi în hârtii, găinele săracilor confiscate pentru a fi mâncate de cei mai înstăriţi pe criteriu că sunt infectate, interesant că erau infectate doar pentru noi aceştia mai prostuţi şi mici, dar cei de la putere erau imuni nefiind afectaţi. Acum iată că a venit şi gripa porcuşorului, sărăcuţul de el, dar nu vă temeţi urmează gripa mielului. O să mă vaccinez şi eu, dar...nu prea am văzut de prin conducere pe cineva să se vaccineze…aşa că…o să mă vaccinez şi eu când se va vaccina întreg Guvernul ţării împreună cu Parlamentul că acolo gripa nu prea dă, trebuie să vedem pe acolo ce antigripale iau că îşi fac efectul. Oare de ce? Eu aş zice că aşa de avari şi nesimţiţi sunt că nici gripa porcină numai dă peste ei. Dar să nu e abatem…gripa e periculoasă doar la noi, prin Parlament nu intră, am auzit că nu are viză şi de aceasta. Tu te vaccinezi?

Boboteaza

2010-01-06T04:57:00.001+02:00

Iată-ne ajunşi cu ajutorul Bunului Dumnezeu la această mare şi frumoasă sărbătoare în care Duhul s-a pogorât în chip de porumbel aşa cum ne spune şi frumosul tropar: ,,În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-te şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului, Cel ce te-ai arătat Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat mărire Ţie!”
Astăzi firea apelor se preschimbă şi la fel ar trebui şi noi să ne schimbăm în bine, să punem începutul cel bun pentru că nu suntem veşnici pe acest pământ, dar vom fi în lumea de dincolo fie în rai sau iad. Să fim mai buni, mai iubitori, mai chibzuiţi!

Anul Nou!

2009-12-31T16:47:00.000+02:00

Iată-ne ajunşi la răspântia anilor 2009-2010. Să vă dea Dumnezeu sănătate şi bucurii şi să vă întărească în noul anişor! E vremea ca să fim mai buni, mai iubitori, mai darnici, mai vioi! La mulţi ani!

Ajunul Crăciunului

2009-12-24T06:10:00.001+02:00

Bunul Dumnezeu să vă aducă bucurie şi fericire în chip, linişte sufletească, înţelepciune şi sănătate! Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă lumineze şi să vă umple de bucurie, iar steaua magilor să vă călăuzească paşii spre mântuire! La mulţi şi fericiţi ani!

Răbdarea

2009-12-10T19:14:00.001+02:00

„Darul de a răbda necazurile este mai mare decât darul de a învia morţii. Pentru că dacă învie cineva un mort, atunci îi rămâne dator lui Dumnezeu, pentru că rugăciunea i-a fost ascultată. Dar dacă cineva rabdă necazurile, atunci acestuia Însuşi Dumnezeu îi rămâne dator“. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ai murit? Nu-i nimic...ridică-te!

2009-12-10T08:54:00.000+02:00

Iată-mă ajuns în faţa mormântului. O mulţime de lume, rude, prieteni, cunoscuţi, apropiaţi în jurul meu mă strajuiesc şi jelesc dispariţia mea din această lume trecătoare. Preotul la capul meu mă înmiresmează cu miros de tămâie rugându-l pe Bunul Dumnezeu să îmi ierte păcatele! Veşnica pomenire răsună din glasul duios al cântăreţul aducându-mi aminte că numai sunt ci am trecut prin astă lume numai păcătuind şi uitând de Dumnezeu. Versurile ce ies din gura cântăreţului: ,,Ce este viaţa omului, cu adevărat floare şi abur şi rouă de dimineaţă...unde este frumuseţea trupului, unde sunt tinereţile...toate s-au vestejit ca iarba, toate au pierit...” îmi aduc aminte de viaţa pământească şi de gustul păcatului pe care atunci nu îl conştientizam. Dar mult prea târziu, acum numai cuvintele ,,eu sunt ţărâna şi praful şi roua de dimineaţă” le mai aud.
Iată-mă la sfârşit, frică îmi e, moartea m-a luat, întunericul m-a cuprins, spre Dumnezeu mă îndrept acum pentru dreapta judecată, dar îngerul meu păzitor ce va arăta înaintea Domnului căci credinţă nu am avut, fapte bune nu am săvârşit, tot timpul am hulit şi în păcate viaţa mea mi-am dus; iadul mă aşteaptă cu ale sale chinuri pentru că am căzut rob păcatelor mele urâcioase şi diavolul m-a răpit, iar pe Domnul l-am uitat.

Mort sunt deşi sunt viu, sufletul a murit demult, s-a pierdut în păcate grele, numai trupul mai trăieşte, dar vine vremea când va pleca în pământ pentru că din ţărână a fost făcut şi în ţărână se va întoarce. Acum chiar de morţi (sufleteşte) suntem, să ne întoarcem pe calea cea bună şi să ne îndreptăm rugându-l pe Bunul Dumnezeu cu lacrimi să ne ierte nouă păcatele pentru a ajunge să Îl cunoaştem şi să păşim în rai nu să fim în chinurile iadului. Va veni vremea şi acum este să ne îndreptăm căci mâine ne va veni sfârşitul şi vom fi neputincioşi cum se prezintă mai sus.

Oricâte păcate ai fi făcut nu mai zăbovi şi continua în ele ci fugi către Dumnezeu, la duhovnic să ţi le plângi ca să te îndrepţi!

Şi de aş muri...

2009-12-07T21:24:00.001+02:00

Şi de aş muri într-o zi
Să fie către apusul soarelui,
La adierea vântului,
La răsăritul lunii,
Pe vârful muntelui,
La sfârşit de drumuri.
Liber ca vulturii,
Singur ca pustnicii,
În inima munţilor,
La marginea izvoarelor.

Mormânt de piatră
Străjuit de vulturi,
Apărat de vânturi.
La răscruce de drumuri,
Pe cărări înalte,
De Domnul vegheate,
De sfinţi împresurate,
De pustnici colindate,
Cu-o cruce din scânduri,
Din salcâm surâzându-mi.

Sfântul Nicolae

2009-12-05T19:07:00.001+02:00

Vă doresc ca în această minunată noapte Sfântul Nicolae să vă aducă tuturor multe daruri duhovniceşti şi sufleteşti şi să vă lumineze mintea şi sufletul. Să vă dăruiască înţelepciune de aur, sănătate trupească şi sufletească, dragoste veşnică, fericire eternă, bucurie în obrăjori, credinţă mare, putere sfântă, şi viaţă frumoasă şi binecuvântată!

Pentru viitoarea Românie!

2009-12-01T08:21:00.001+02:00

Iată-ne ajunşi la ziua României, la ziua noastră a tuturor românilor! Vă urez tuturor cu multă dragoste şi căldură sufletească un sincer la mulţi ani şi să sperăm că împreună mână de la mână vom reuşi cu timpul să ne creem o Românie prosperă şi mult mai bună, să aducem această mică ţărişoară cel puţin la nivelul care a fost cândva în trecut şi să luptăm contra comunismului care din păcate nu s-a stins ci este viu printre noi. Acum la 20 de ani de la revoluţie prea multe nu s-au schimbat aşa că e vremea să ne schimbăm şi noi şi să aducem un nou suflu şi o nouă perspectiva de viitor! La mulţi ani!

Cuvânt despre clerici...

2009-11-30T06:33:00.000+02:00

,,Domnul au pus în Sfânta Biserică păstori, iar ei slujesc în chipul lui Hristos şi le este dată stăpânirea a ierta păcatele în Duhul Sfânt. Tu vei gândi: Cum poate acel episcop, sau duhovnic, sau preot a avea Duhul Sfânt, când lui îi place să mănânce, şi are şi alte neputinţe? Ci eu îţi zic ţie: Este cu putiţă, dacă nu primeşte gândurile rele; aşa că şi de are un neajuns, acesta nu împiedică harul a viia în sufletul lui, asemenea unui pom înverzit ce are câteva crăci uscate, dar aceasta nu-l împiedică a rodi; sau, în ogor este mult grâu, şi deşi prin el creşte şi neghină, totuşi aceasta nu-l împiedică a creşte.” (Cuviosul Siluan Athonitul)

Pentru pacea sufletului şi a trupului

2009-11-26T09:45:00.000+02:00

,,Dacă te mâhneşti pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu deplin te-ai dat voii lui Dumnezeu, măcar că poate ţi se pare că trăieşti după voia lui Dumnezeu. Cel ce vieţuieşte după voia lui Dumnezeu nu se grijeşte de nimic. Iar dacă are nevoie de vreun lucru, el pune înaintea lui Dumnezeu şi pe sine, şi acel lucru; şi chiar de nu primeşte lucrul de trebuinţă rămâne şi pe mai departe liniştit, ca şi cum l-ar avea. Sufletul care s-a dat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Ci orice i s-ar întâmpla, zice: aşa este plăcut lui Dumnezeu. Dacă se îmbolnăveşte, gândeşte: înseamnă că boala îmi este de folos, altfel Dumnezeu nu mi-ar da-o.
Şi aşa se păstrează pacea în suflet şi în trup.” (Cuviosul Siluan Athonitul)

Despre smerenie 2

2009-11-22T00:21:00.000+02:00

,,Mândria ca focul, mistuie tot ce este bun, dar smerenia lui Hristos este de neînfăţişat şi dulce.” (Cuviosul Siluan Athonitul)

Despre smerenie 1

2009-11-22T00:20:00.000+02:00

,,Tu spui: Eu am multe suferinţe. Dar eu îţi voi spune, sau, mai bine zis, Însuşi Domnul grăieşte: Smereşte-te, şi vei vedea că nefericirile tale se vor preface în odihnă, încât însuţi te vei minuna şi vei zice: Oare de ce înainte atâta mă chinuiam şi mă mâhneam?” (Cuviosul Siluan Athonitul)

Pierderea harului

2009-11-21T21:17:00.002+02:00

,,Nu este amar mai mare decât a pierde harul. Sufletul tânjeşte atunci după Dumnezeu, şi cu ce voi asemăna acea tânjire? O voi asemăna cu plânsul mamei ce şi-a pierdut singurul ei fiu iubit şi strigă: ,,Unde eşti, iubit rod al pântecelui meu, unde eşti bucuria mea?” (Cuviosul Siluan Athonitul)

De am fi precum copiii...

2009-11-21T21:15:00.000+02:00

,,De am fi simpli precum copiii, Domnul ne-ar arăta raiul, şi L-am vedea în slava Heruvimilor şi a Serafimilor, şi a tuturor cereştilor puteri, şi a Sfinţilor; dară noi nu suntem smeriţi, şi de aceea ne chinuim pe noi înşine şi pe ceilalţi, pe cei ce trăiesc împreună cu noi.” (Cuviosul Siluan Athonitul)

Adevăratul post

2009-11-16T17:25:00.002+02:00

,,Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea." (Isaia 58, 4-14)

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

2009-11-14T19:13:00.000+02:00

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii tale. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!

Începutul postului Naşterii Domnului

2009-11-14T19:12:00.000+02:00

De mâine intrăm în aura sărbătorilor de iarnă, a bucuriei naşterii Domnului. De mâine începe postul Crăciunului, un post nu foarte greu ci uşor care aduce bucuria Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Vă îndemn pe toţi să postiţi după puterile voastre şi să vă rugaţi neîncetat pentru că aşa vom dobândi fericirea veşnică şi vom simţi cu adevărat bucuria marii sărbători a Naşterii. Poate că unii nu aţi postit niciodată, dar vă îndemn să încercaţi măcar puţin, poate unii postesc doar câteva zile, dar vă îndemn să încercaţi mai mult ca în posturile trecute şi să îl postiţi tot. Vă îndemn să vă curăţiţi şi sufletul pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, unirea noastră cu Dumnezeu, să vă spovediţi cât de des aveţi nevoie. Acum la încheiere vă urez post uşor şi plăcut. Linişte sufletească şi iubire frumoasă tuturor! Să fim mai buni măcar acum în aceste clipe frumoase!

Să nu uităm!

2009-11-12T21:40:00.002+02:00

Să nu uităm a ne ruga
Aşa cum îngerii se roagă.
Să nu uităm a ne ierta
Precum şi Tatăl nost’ ne iartă.
Să nu uităm să ne iubim
Ca îngerii din ceruri.

Să nu uităm să preţuim
Tot ce e simplu şi sublim
Aşa cum sfinţii au trăit
În viers şi-n cânt.

Să nu uităm să mai visăm
La raiul ce ne-ndemnă mereu
Un tainic drum şi un gând bun
Viaţă vesnică având.

Un anişor!

2009-11-11T19:10:00.000+02:00

Azi am împlinit un anişor decât sunt blogger, un an plin de fericire şi de bucurie că am avut norocul să cunosc mulţi oameni buni şi speciali pe aici pe blog. Cu această ocazie ţin să mulţumesc tuturor vizitatorilor mei şi celor care din puţinul lor timp s-au învrednicit a-mi lăsa comentarii la postările mele. Ţin să vă mulţumesc tuturor şi la rândul meu să vă îndemn să postaţi pe cei care sunteţi bloggări, iar pe ceilalţi să vă faceţi un blog ca să împărtăşiţi şi celorlalţi din experienţa voastră. La mulţi ani!

O, neputinciosul...

2009-11-07T22:00:00.001+02:00

,,O, neputincios duhul meu. El se stinge ca o mică lumânare la orice adiere; dar duhul Sfinţilor ardea fierbinte ca un rug de spini, şi nu se temea de vânt. Cine-mi va da un astfel de foc, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea de dragostea lui Dumnezeu?” (Sfântul Siluan Athonitul)

Help...

2009-10-30T09:31:00.002+02:00

Un grup de tineri ortodocşi am început să lucrăm la adunarea mai multor acatiste şi rugăciuni speciale. Imensitatea lucrării şi puţinul timp ne face să vă cerem ajutorul celor care doresc să ajute din puţinul lor timp la adăugarea diacriticelor la multe din acatiste pentru a duce la bun sfârşit o lucrare frumoasă. Pentru cei binevoitori informaţii găsiţi la grig_alx89@yahoo.com, iar pentru cei care poate postare vă deranjează îmi cer iertare.

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU DIMITRIE DIN BASARABI

2009-10-27T07:53:00.000+02:00

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Icosul 1 :

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Condacul 2 :

Fiind inaltat Sfantul Dimitrie in vazduhurile ceresti, priveste catre cei ce-l roaga pe dansul si, cu bunatate parinteasca, tinde milostiva izbavire din toate nevoile, tuturor celor ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 2 :

Intelegerea cea neinteleasa, cautand paganii s-o inteleaga, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaste, cum adica, o materie nu se supune firii si trupul nu se da putreziciunii; iar noi cu crredinta cantam tie acestea:

Bucura-te, vas de Duuhul Sfant primitor;
Bucura-te, locas dumnezeiesc, de minuni izvorator;
Bucura-te, ca la fel cu cei fara de trup ai vietuit;
Bucura-te, ca pe duhul tau catre cele ceresti l-ai povatuit;
Bucura-te, ca intru tine putreziciunea ai facut-o neputreziciune;
Bucura-te, ca intru tine moartea ai facut-o neputincioasa;
Bucura-te, ca la fel cu Avraam ti-ai lasat patria si parintii;
Bucura-te, ca te-ai salasluit in pamantul fagaduintii;
Bucura-te, stejar cu umbra dumnezeiasca;
Bucura-te, ca te-ai facut tuturor masa duhovniceasca;
Bucura-te, ca ti-ai jertfit viata ca un alt Isaac;
Bucura-te, ca ai inaltat cugetul mintii tale catre Dumnezeu;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 3 :

Putere cereasca umbrind sfintele tale moaste, sfinte parinte, ca dintr-un soare slobozeste razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, si pe toti de boli tamaduind cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 3 :

Avand noi racla cinstitelor tale moaste, cuvioase parinte, ca la un izvor de daruri toti cu credinta alergam, pentru care izbaveste-ne, sfinte, de cei ce ne tulbura pe not ca neincetat sa zicem :

Bucura-te, cel ce te-ai aratat stapanitor patimilor;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe demonul intunerieului;
Bucura-te, ca ne-ai izbavit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;
Bucura-te, ca pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;
Bucura-te, ca pe noi ca pe alt Isaac ne faci mostenitori;
Bucura-te, ca pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un impotrivitor;
Bucura-te, ca la fel ca Lot te-ai suit in muntii faptelor bune;
Bucura-te, ca te-ai aratat multora temei de impacare;
Bucura-te, ca nu te-ai lasat prins in Gomora patimilor;
Bucura-te, ca prin tine ne izbavim de vapaia ispitelor;
Bucura-te, ca nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucura-te, ca prin buna veghe ai slujit lui Hristos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 4 :

Vifor de multe ispite si furtuni de multe nevoi invaluindu-ne pe noi, sfinte, cu credinta alergam la tine, ca, prin rugaciunile tale, sa le prefaci pe toate in buna liniste si astfel, prin tine, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzit-am, sfinte parinte, de viata ta cea dumnezeiasca; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem indraznirii tale catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracililor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, imbracamintea celor fara de indrazneala;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce te roaga;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, temei intaritor al credintei noastre;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, ca ai slujit lui Dumnezeu cu bunavoire;
Bucura-te, ca te-ai asemanat Lui prin buna ta vietuire;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 5 :

Cale de Dumnezeu umblata, aratandu-ne noua cu suferintele vietii tale, sfinte, pe toti ne inveti, ca prin intelepciune si cu a Duhului curatie slujind lui Dumnezeu, sa cantam Lui : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazand Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumina in apa Lomului au socotit ca este o comoara; dar, dupa ce au scos sfintele tale moaste, vazand ca faci minuni si izvorasti tamaduiri tuturor, spaimantandu-se toti, graiau catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, comoara din Basarabi;
Bucura-te, cel ce ai sfintit apa Lomului;
Bucura-te, ca jugul cel usor al Domnului pe umeri l-ai luat;
Bucura-te, ca pe acesta usor tuturor l-ai aratat;
Bucura-te, odrasla frumoasa a pesterii celei sfinte;
Bucura-te, dreptule indrumator al celor cu buna minte;
Bucura-te, izbavitorul fetei celei indracite;
Bucura-te, veselia parintilor ei cea nepovestita;
Bucura-te, intarirea surorilor celor cu buna cucernicie;
Bucura-te, ca prin tine s-au invatat a cinsti cele de evlavie;
Bucura-te, indreptatorul lui Lavrentie cel fara socoteala;
Bucura-te, ca pe toti ii inveti a fi catre tine cu sfiala;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 6 :

Marturisitorii de Hristos, fiii tai duhovnicesti sunt martorii minuniior tale, sfinte parinte; pentru aceasta, daruri de multumire cu netacute glasuri lui Dumnezeu inalta, cantandu-I : Aliluia !

Icosul 6 :

Stralucind tu in pamantul nostru, ai gonit intunericul paganatatii, ca stapanirea lui, nerabdand venirea ta, a cazut; iar cei ce ne-am izbavit de acesta, graim catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, surpatorul paganatatii;
Bucura-te, sprijinitorul crestinatatii;
Bucura-te, ca la fel cu Moise tii toiagul crucii;
Bucura-te, ca ne arati noua semnele biruintii;
Bucura-te, ca pe Faraon cel nevazut l-ai inecat in marea lacrimilor tale;
Bucura-te, ca pe cel vazut al ingropi in stralucirea ispravilor tale;
Bucura-te, stalp de foc al credintei;
Bucura-te, ca ne povatuiesti in pamantul fagaduintei;
Bucura-te, nor racoros si cu buna umbrire;
Bucura-te, ca traim in tara noastra sub buna ta ocrotire;
Bucura-te, ca ne hranesti in lipsa cu indestulare;
Bucura-te, ca in toata vremea ne dai ajutor cu imbelsugare;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 7 :

Voind Dumnezeu a ne mangaia pentru multe nevoi si necazuri te-a dat noua ocrotitor; dar noi te cunoastem pe tine si parinte si de minuni facator; pentru aceasta, multumind pentru bunatatea cea negraita, Ii cantam lui : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura noua, trimitandu-te Facatorul pe tine la noi cei ce suntem facuti de Dansul; ca focul razboiului si al robiei s-a stins, pe vrajmasi cu rusine i-a intors si boala ciumii ca un fum a pierit; iar noi cei izbaviti de acestea, neincetat graim tie :

Bucura-te, ravnitor ca un alt Ilie;
Bucura-te, ca la fel cu acela ai locuit in pustie;
Bucura-te, ca ai biruit pe proorocul inselaciunii;
Bucura-te, ca s-au rusinat impletitorii minciunii;
Bucura-te, ca ai potolit flacara razboiului cea stricatoare;
Bucura-te, ca incetezi toata boala cea vatamatoare;
Bucura-te, ca prin tine castigam ploi la vreme potrivita;
Bucura-te, ca prin tine totdeauna dobandim cele trebuincioase;
Bucura-te, cel ce ti-ai lucrat comoara faptelor celor bune;
Bucura-te, ca prin ea te-ai suit la inaltime;
Bucura-te, ca nu imbracamintea ci trupul tau ne-ai lasat noua;
Bucura-te, ca prin el dobandim cele trebuitoare noua;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 8 :

Vazand viata straina, sa ne instrainam din lume, mutandu-ne mintea la cer, ca pentru aceasta sfantul lui Dumnezeu Dimitrie a vietuit cu instrainare ca sa ne invete el pe noi a urma vietii lui si tragandu-ne mintea la inaltime, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul fiind intru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus, ca, uitand de trupul tau si de lume, ai biruit pe demon. Si acuma, facandu-te partas cerestilor bunatati roaga pe Dumnezeu pentru cei ce graim catre tine acestea :

Bucura-te, minte cereasca si inainte-vazatoare;
Bucura-te, vointa de daruri duhovnicesti primitoare;
Bucura-te, Samuile preasfintite;
Bucura-te, preablandule Davide;
Bucura-te, ca te-ai facut sabie a Donmului cu doua ascutisuri;
Bucura-te, ca ai taiat cu ea pe Goliat cel cu multe impletituri;
Bucura-te, ca prin vointa mintii tale ai slujit lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca sufletul tau curat l-ai dat Ziditorului tau;
Bucura-te, risipitorule a multe feluri de boli;
Bucura-te, purtatorule de biruinta asupra patimilor;
Bucura-te, ca ne arati calea catre imparatia cea nesfarsita;
Bucura-te, ca prin tine castigam bunatatlie cele nadajduite;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 9 :

Toata adunarea crestineasea venind, sa cadem la bineplacutul lui Dumnezeu Sfantul Dimitrie : bogatii la cel sarac cu duhul, saracii la imbogatitorul, sanatosii la pazitorul, bolnavii la doctorul cel fara de plata, dreptii la indreptatorul si pacatosii la indrumatorul si dimpreuna toti sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 9 :

Ritorii cei mesteri la cuvint se arata fata de tine a fi ca niste muti, ca nu pricep sa spuna in ce chip cinstitele tale moaste, ramanand nestricate, izvorasc acum buna mireasma si tamaduiri de tot felul; iar noi privind o taina ca aceasta, graim catre tine :

Bucura-te, apostolul si propovaduitorui nostru;
Bucura-te, dascalui si indrumatorul nostru;
Bucura-te, ca prin fapte ai propovaduit tu pe Hristos;
Bucura-te, ca te-ai facut chip pocaintei de obste si de folos;
Bucura-te, luminatorule stralucit;
Bucura-te, mangaierea cea grabnica a celor in primejdie;
Bucura-te, ca trupul tau ne-ai lasat noua ca un adapost sfintit;
Bucura-te, ca, intampinand moastele tale, saltam cu duhul;
Bucura-te, ca, sarutandu-le, luam binecuvantare;
Bucura-te, ca atingandu-le, ne umplem de sfintenie;
Bucura-te, ca, apropiindu-ne de dansele, de boli ne tamaduim;
Bucura-te, ca, inchinandu-ne lor, din primejdii ne izbavim;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 10 :

Vrand Facatorul tuturor fapturilor sa ne mantuiasca de inselaciunea vrajmasului, te-a trimis ca pe un apostol la noi, ca prin tine sa invatam sa ne indepartam de toate inselaciunile lumii si prin viata curata, apropiindu-ne de Dumnezeu, sa-I cantam : Aliluia !

Icosul 10 :

Zid esti credinciosilor si turn neclintit tuturor celor ce se reazema de tine, caci Facatorul cerului si al pamantului te-a facut pe tine incapator de daruri duhovnicesti; pentru aceasta, ca la un reazem tare, alergam noi, si cu buna nadejde graim tie acestea :

Bucura-te, omul lui Dumnezeu;
Bucura-te, implinitorul porunciior Lui;
Bucura-te, intarirea credintei celei drepte;
Bucura-te, icoana insufletita a vetii celei curate;
Bucura-te, stalp de sprijinire in primejdii;
Bucura-te, reazem neclintit al nadejdii;
Bucura-te, ca ai dat inselaciunea la iveala;
Bucura-te, ca ne-ai scapat de primejdii cu multa andrazneala;
Bucura-te, ca in ceruri locuind vezi pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca acolo vietuind te desfatezi intru bucuria Lui;
Bucura-te, ca imparatesti intru cele de sus;
Bucura-te, ca de acolo privesti la noi, spre cei de jos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 11 :

Cantari si multumiri din tot sufletul, aducem prin tine lui Dumnezeu, sfinte parinte, pe care, primindu-le, roaga dimpreuna cu toata ceata cuviosilor pe blandul Iisus sa ne daruiasca iertare, dezlegare de pacate si mila in ziua judecatii, noua celor ce cantam Lui : Aliluia !

Icosul 11 :

Faclie purtatoare de lumina esti intre preacuviosi si impreuna-locuitor cu toti sfintii. Drept aceasta se bucura de tine, Sfinte Dimitrie, si Tatal ceresc dimpreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, iar noi cu credinta, privind acestea, graim catre tine :

Bucura-te, podoaba cea frumoasa a cuviosilor;
Bucura-te, nevointa cea cu osardie a pustnicilor;
Bucura-te, dimpreuna urmatorule cu marele Antonie;
Bucura-te, impreuna la obicei cu Onufrie;
Bucura-te, cel impreuna cu Pavel Tebeul la savarsirea nevointelor;
Bucura-te, Pavele, cu nevinovatia si cu facerea minunilor;
Bucura-te, cu Ammon, cu Ahila si cu Agatonie;
Bucura-te, cu Antim, cu Amonata si cu Amonie;
Bucura-te, impreuna cu Grigorie Decapolitul;
Bucura-te, cu parintele nostru Nicodim cel sfintit;
Bucura-te, parinte al nostru cel totdeauna folositor;
Bucura-te, izbavitorul nostru cel grabnic ajutator;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 12 :

Hristoase imparate, primeste pe mijlocitorul nostru si implinitorul poruncilor Tale, care se roaga Tie, ca sa dai Bisericii Tale unire, pace adanca la toata lumea si stingere dezbinarilor; sa nu ne dai vrajmasilor nostri, nici cu mana Ta sa ne pierzi pe noi, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi poporul Tau suntem, de la care auzi : Aliluia !

Icosul 12 :

Cantand dimpreuna cu ingerii, cu cuviosii si cu toti sfintii inaintea Sfintei Treimi, pomeneste-ne si pe noi cei ce alergam la tine, sfinte, ca, izbavindu-ne de toate ispitele si de Imparatia cereasca invrednicindu-ne, sa graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, margaritar ceresc al lui Dumnezeu;
Bucura-te, diamant luminos al rabdarii;
Bucura-te, floarea cea nevestejita a raiului;
Bucura-te, tamaia cea cu bun miros a darului;
Bucura-te, smirna duhovniceasca cu lina imbalsamare;
Bucura-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de buna mireasma;
Bucura-te, vas plin de bunatate nemuritoare;
Bucura-te, baie de toata nevoia curatitoare;
Bucura-te, ocarmuitorul celor ce inoata in marea vietii acesteia;
Bucura-te, indrumatorul celor ce stapanesc cu buna dreptate;
Bucura-te, tamaduirea cea dorita a trupurilor noastre;
Bucura-te, izbavirea cea scumpa a sufletelor noastre;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

si Condacul intai

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORATORUL DE MIR

2009-10-27T07:50:00.000+02:00

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Icosul 1 :

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 2 :

Auzind imparatul Maxminian ca parintele tau, mucenice al lui Hristos, a murit si socotind a te trage pe tine la un gand cu el, ti-a dat dregatoria de proconsul, iar tu de ai si primit, insa cu intelepciunea cea data tie de sus, pricepand maiestriile lui ai ramas cu darul lui Dumnezeu neprins de dansele, cantand : Aliluia !

Icosul 2 :

Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii imparatului de a ucide pe toti cei ce cheama numele lui Iisus, cel rastignit, ci mai vartos luminat L-ai marturisit pe El. Si ca alt Pavel pe toti ai invatat sfanta credinta, iar multa inchinare la idoli, cea fara de Dumnezeu, o ai dezradacinat. Pentru aceea vrednic esti a auzi de la noi acestea:

Bucura-te, ca afara de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;
Bucura-te, ca vointei imparatului nu te-ai supus;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu cel adevarat L-ai marturisit luminat;
Bucura-te, ca trupul tau vitejeste nu l-ai crutat;
Bucura-te, ca tu credinta cea in Iisus Hristos o ai marturisit;
Bucura-te, ca pe vrajmasii Crucii i-ai biruit;
Bucura-te, ca locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe ei credinta cea in Hristos i-ai invatat;
Bucura-te, ca cinstea tiranului imparat o ai batjocorit;
Bucura-te, ca de sfaturile lui te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de darurile lui te-ai ingretosat;
Bucura-te, ca plata pentru dreapta credinta de sus ai luat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 3 :

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina si te inteleptea prin fapte bune, ca pe o scara mergand din putere in putere, viteaz ostas te-ai aratat al cerescului Imparat, Iisus. Netemandu-te de neputinciosul imparat pamantesc, Imparatului Hristos cu mare glas ai cantat : Aliluia !

Icosul 3 :

Ravnind, ai ravnit pentru dreapta credinta a lui Hristos, pe care o aveai pururea in inima ta, rabdatorule de chinuri; mai inainte de a veni Maximian in Tesalonic, ai incredintat averea ta slugii tale Lupu, ca sa o imparta la saraci, iar tu, sfinte, prin rugaciuni si post, te-ai gatit spre nevointa, stand cu indrazneata cugetare; pentru aceea iti zicem:

Bucura-te, ca momirea imparatului intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca ai marturisit luminat tuturor un Dumnezeu in Sfanta Treime;
Bucura-te, ca de credinta parintilor tai tare te-ai tinut;
Bucura-te, ca n-ai ingaduit a se huli credinta cea dreapta;
Bucura-te, ca buna pilda cetatenilor Tesalonicului te-ai facut;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucura-te, ca adevarata credinta o ai inaltat;
Bucura-te, ca nedumnezeirea de tot o ai nimicit;
Bucura-te, ca bogatia ta intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca toata averea la saraci o ai impartit;
Bucura-te, folositor si ajutator de obste;
Bucura-te, aparatorule cu deosebita trebuinta pentru mine;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 4 :

Fiind instiintat imparatul de credinta ta, viteazule marturisitor, a venitian Tesalonic, inaintea caruia stand, cu indrazneala ai marturisit pe Hristos, Dumnezeu adevarat, iar multimea de zei cea paganeasea o ai ocarat; de care el foarte maniindu-se, a poruncit sa te inchida in temnita, unde intrand tu, cuvios suflet ai cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Foc arzator avand in sufletul tau, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tau, intru nimic socotind chinuriie, intarit de darul Lui, vesel ai intrat in temnita, sezand ca intru o camara luminoasa, rugandu-te si cantand psalmi; pentru care de la noi auzi acestea :

Bucura-te, ca ai fost imputernicit cu darul lui Hristos;
Bucura-te, ca pe vrajmasi, cu rabdare i-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru Hristos in temnita ai fost dat;
Bucura-te, ca pe diavolul l-ai infiorat;
Bucura-te, ca temnita tie camara luminoasa s-a aratat;
Bucura-te, ca in ea, cu cantari si doxologii pe Dumnezeu ai laudat;
Bucura-te, ca, ingradindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai calcat;
Bucura-te, ca ea, calcata fiind, nevatamat ai ramas;
Bucura-te, ca ai urat dregatoria pamanteasca de proconsul;
Bucura-te, ca cereasca ostasie ai indragit;
Bucura-te, ca parintilor tai prin rugaciuni ai fost dat;
Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 5 :

Paganul imparat, indeletnicindu-se cu jocuri in arene, multi din crestini erau ucisi de catre un om, puternic luptator, anume Lie, din neamul vandalilor; aceasta faradelege nesuferind-o crestinul Nestor tanarul, aprins de ravna a alergat la tine in temnita, spunandu-ti si cerand binecuvantare si rugaciuni ca sa-l poata birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nadejde avand in Cel ce te intarea pe tine, insemnandu-l cu semnul Crucii, i-ai zis : du-te, ca pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi, cantand dimpreuna : Aliluia !

Icosul 5 :

Tanarul Nestor, nadejde in Dumnezeu avand prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, indata alergand la acea priveliste, cu mare glas a strigat : o Lie, vino sa ne luptam si amandoi; iar imparatul vazandu-l tinerel si frumos, chemandu-l la sine i-a zis : nu vezi pe cati a omorat Lie ?, momindu-l cu fagaduinta de a-l trage la un gand cu dansul. Iar el nevrand a strigat : Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi. Si indata s-a apucat cu Lie la lupta, si aruncandu-l in sulitele cele ascutite, l-a dat la amara moarte, si asa s-a plinit proorocia ta, sfinte; pentru care te intampinam cu aceste laude :

Bucura-te, ca mandria lui Lie ai surpat;
Bucura-te, ca pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai indemnat;
Bucura-te, ca prin semnul Crucii ai zis ca-l va birui;
Bucura-te, ca la amara moarte l-ai dat;
Bucura-te, ca tanarul Nestor, reazem tare in Hristos si in ale tale rugaciuni a avut;
Bucura-te, ca de nadejdea sa n-a fost lipsit;
Bucura-te, ca proorocia ta, sfinte, s-a plinit;
Bucura-te, ca si Nestor pe Hristos a marturisit;
Bucura-te, ca el la momirile imparatului nu s-a supus;
Bucura-te, ca si lui cununa frumoasa la ceruri i-ai arvunit;
Bucura-te, ca din porunca imparatului, de Marcian capul i s-a taiat;
Bucura-te, ca sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numarat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 6 :

Fiind instiintat nebunul imparat, cum ca tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzarii lui Lie, s-a mahnit foarte, mai mult decat ar fi cazut din imparatia sa, si indata a poruncit ostasilor, ca asemenea cu sulitele sa fii strapuns; iar tu, vrednicule de lauda, asteptai cugetand la bunatatile ce aveai a le dobandi si cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6 :

Sezand tu in temnita, viteazule mucenice, a cautat spre tine Domnul de sus, cercetandu-te prin ingerul Lui care ti s-a aratat ca o preafrumoasa cununa din rai intru lumina mare, pe care punand-o pe capul tau, ti-a zis : pace tie, patimitorule al lui Hristos, Dimitrie; imbarbateaza-te, intareste-te si biruieste pe vrajmasii tai; iar tu sfinte, ai raspuns; ma bucur intru Domnul si ma veselesc intru Dumnezeu, Mantuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ti varsa pentru Dansul sangele tau, pentru care noi te laudam asa :

Bucura-te, ca sezand tu in temnita vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca Hristos din ceruri spre tine a cautat;
Bucura-te, ca cercetare de la El prin ingeri ai primit;
Bucura-te, caci cu frumoasa cununa din rai intru lumina mare la tine a venit;
Bucura-te, ca vederea ingerului mult te-a bucurat;
Bucura-te, ca el capul cu cununa ti-a incununat;
Bucura-te, ca primind cununa, din inima ai multumit;
Bucura-te, ca pe vrajmasul foarte mult l-ai scarbit;
Bucura-te, ca pace, imbarbatare si intarire, prin inger ai luat;
Bucura-te, ca prin rabdare intemeietor dreptei credinte te-ai aratat;
Bucura-te, ca intru dansul bucurandu-te te-ai veselit;
Bucura-te, ca pentru Dansul sangele a-ti varsa ai dorit;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 7 :

Incepand a se lumina de ziua, au intrat ostasii in temnita la tine, mare mucenice, aflandu-te stand vesel la rugaciune, si andata a inceput a te strapunge cu sulitele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mana dreapta, impungandu-te intaia sulita in coasta, inchipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tau, Cel cu sulita impuns; in mainile Lui ti-ai dat sfantul tau suflet, cantand : Aliluia !

Icosul 7 :

Cumplit si fara crutare, ostasii au strapuns trupul tau, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mare mucenic, incat pamantul s-a rosit cu sangele tau, facandu-te priveliste ingeriior si oamenilor; iar tu, rugandu-te din adancul inimii, ai ramas pana la sfarsit cu multumire rabdand si neclintit din dreapta credinta; pentru care primeste de la noi acestea :

Bucura-te, ca intrand ostasii in temnita, vesel te-au aflat stand la rugaciune;
Bucura-te, ca indata au inceput cu sulitele a te strapunge;
Bucura-te, caci cu suflet viteaz mana dreapta ai ridicat;
Bucura-te, ca intaia sulita coasta ta a strapuns;
Bucura-te, ca patima lui Hristos, Domnul tau, ai inchipuit;
Bucura-te, ca impungere in coasta ca si El ai primit;
Bucura-te, ca pamantul cu sangele tau s-a rosit;
Bucura-te, ca priveliste ingerilor si oamenilor te-ai facut;
Bucura-te, ca sulitele vesel le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin ele sufletul tau in mainile lui Dumnezeu l-ai dat;
Bucura-te, ca tare ca un diamant te-ai aratat;
Bucura-te, ca pana la sfarsit, multumind din adancul inimii, te-ai rugat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 8 :

Mucenice de trei ori fericite, dandu-ti sfantul suflet in mainile Domnului tau, Caruia cu credinta ai slujit, s-a dus sa petreaca in locasurile cele ceresti impreuna cu cetele mucenicilor; trupul tau aruncat fara de cinste zacea la pamant, iar oarecare din credinciosi noaptea mergand l-au luat si l-au ingropat, cantand toti lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Dupa ingroparea ta, credincioasa sluga ta Lupu, spre semnul dragostei luand haina si inelul muiate in sangele tau, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tamaduiau si duhurile cele necurate se goneau; de care minune instiintandu-se tot Tesalonicul, necredinciosul imparat Maximian a poruncit ca si pe fericitul Lupu sa-l prinda si sa-i taie capul; si asa sluga cea buna dupa stapanul sau, adica dupa tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi iti cantam asa:

Bucura-te, ca trupul tau strapuns fiind a ramas jos;
Bucura-te, ca Iisus crestetul tau l-a incununat frumos;
Bucura-te, ca nevointa ta cea muceniceasca acum ai savarsit;
Bucura-te, caci cu mucenicii in locasurile ceresti esti preamarit;
Bucura-te, ca de la pamint la cele ceresti te-ai ridicat;
Bucura-te, caci cu mucenicii dimpreuna te-ai numarat;
Bucura-te, ca lui Lupu, credincioasa sluga ta, haina si inelul tau i-ai dat;
Bucura-te, ca prin ele feluri de boli ai vindecat;
Bucura-te, ca si lui din porunca lui Maximian i s-a taiat capul;
Bucura-te, ca el, dupa tine, stapanului sau, a urmat;
Bucura-te, cel ce credincioailor esti izvor de minuni nedesertat;
Bucura-te, ca demoniior esti rana anevoie de vindecat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 9 :

Deasupra mormantului tau, sfinte, fiind zidita o biserica mica, in care se savarseau multe minuni si feluri de vindecari bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din partile Iliricului de boala grea fiind cuprins, adus si pus fiind unde sfintele tale moaste erau in pamant ascunse, indata a dobandit tamaduire, sculandu-se sanatos; pentru care, multumind lui Dumnezeu si pe tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, preamarindu-te, a cantat : Aliluia !

Icosul 9 :

Vrand vindecatul boier Leontie a zidi o biserica mare si frumoasa, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de multumire, daramand pe cea mai mica, a inceput a sapa santurile spre temelie. Dar, o minune ! A aflat sfintele tale moaste intregi si nestricate, curgand din ele mir binemirositor, unde, adunandu-se poporul, cu bucurie scotandu-le din pamant, multime nenumarata de bolnavi se tamaduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicand degrab la acel loc biserica frumoasa si minunata, intr-ansa a pus cinstitele tale moaste, in racla de mult pret; deci bucurandu-ne si noi de aceasta, graim catre tine asa :

Bucura-te, ca pe Leontie de boala grea l-ai vindecat;
Bucura-te, ca el spre multumire biserica in numele tau a ridicat;
Bucura-te, ca tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucura-te, ca trupul tau iarasi noua l-ai dat;
Bucura-te, ca indata ce din pamant s-a ivit, mir de buna mireasma la toti a tins;
Bucura-te, ca pe multi de felurite boli i-ai izbavit;
Bucura-te, ca inauntrul bisericii cu cinste de preoti s-a asezat;
Bucura-te, caci credinciosii de aceasta s-au bucurat;
Bucura-te, ca intregi sfintele tale moaste se pazesc;
Bucura-te, ca cei ce patimesc si cu credinta nazuiesc la ele, se tamaduiesc;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de feluri de boli vindecator;
Bucura-te, ca pentru toti esti de daruri impartitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 10 :

Binecredinciosul Leontie, voind a se intoarce la Iliric, a vrut sa ia o parte din sfintele tale moaste, ca si acolo in patria sa sa zideasca o biserica in numele tau, sfinte; iar tu, aratandu-te, l-ai certat, ca sa nu indrazneasca a lua ceva, iar el luand numai giulgiul muiat in sangele tau si o parte din aurarii, in racla de aur le-a pus si ducandu-se, a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10 :

Minuni multe facand tu, sfinte, prin giulgiul tau, lui Leontie aratandu-te pe cale, l-ai izbavit de furtuna ce-l ameninta si vrand cu ai sai a trece raul Istrului i-ai spus sa ia racla cu giulgiul in mainile sale si sa nu se teama; asemenea si tuturor celor ce nazuiesc cu credinta la tine le esti de obste folositor si grabnic ajutator; pentru care-ti cantam asa :

Bucura-te, ca pe Leontie, ce din sfintele tale moaste a vrut sa ia, l-ai certat;
Bucura-te, ca giulgiul muiat in sangele tau, spre mangaierea lui l-ai dat;
Bucura-te, ca de furtuna ce-l ameninta, aratandu-te, l-ai izbavit;
Bucura-te, caci cu giulgiul tau fara vatamare l-a trecut;
Bucura-te, ca el, sosind la Sirmion, in biserica ce zidise tie, acest odor a dat;
Bucura-te, ca si acolo multi se indulcira de minuni si tamaduiri;
Bucura-te, ca pe Marian, eparhul Iliricului, de buba grea l-ai tamaduit;
Bucura-te, ca pe unul ce era indracit l-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe altul ce ii curgea sange l-ai izbavit;
Bucura-te, ca foametea ce era in cetatea ta o ai potolit;
Bucura-te, ca pe locuitorii ei, din primejdia ce-i ameninta, i-ai izbavit;
Bucura-te, ca celor ce vindeau grau, aratandu-te aievea, le-ai poruncit sa inoate spre Tesalonic;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 11 :

Sfesnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaste, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pus in sfesnicul bisericii lumineaza pe toti cei ce cu credinta alearga la ele; deci de un dar ca acesta sa nu ne lipsesti si pe noi sfinte, cei ce cu dragoste ne aflam stand inaintea sfintei tale icoane; cu multa smerenie inchinandu-ne, cerem a fi scutiti de orice potrivnice intamplari iar mai ales de infricosatoarea groaza a cutremurului si a ne invata sa cantam lui Dumnezeu, dimpreuna cu tine : Aliluia !

Icosul 11 :

Evlaviosul imparat Justinian a trimis in Tesalonic barbati cinstiti sa ia o parte din sfintele moaste, spre sfintirea bisericii pe care din nou o zidise; ajungand ei la Tesalonic si de racla ta apropiindu-se, o, minune ! deodata a iesit foc si scantei de vapaie spre toti slobozind si un glas din foc infricosator zicand : stati si nu indrazniti; iar ei spaimantati de frica au cazut si intorcandu-se inapoi au spus imparatului cele ce s-au facut, aducand intru mirare pe toti; pentru care te laudam asa :

Bucura-te, ca foc si scantei de vapaie s-au vazut din racla sfintelor tale moaste;
Bucura-te, ca minunea aceasta pe multi i-a ingrozit;
Bucura-te, ca in vis lui Onisifor, aprinzatorului de lumini, te-ai aratat;
Bucura-te, ca fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;
Bucura-te, ca ai poruncit lui sa o paraseasca si sa se pocaiasca;
Bucura-te, ca pe el, l-ai facut a se rusina, trezindu-se din sonm;
Bucura-te, ca a doua oara iarasi aievea l-ai mustrat;
Bucura-te, ca de glasul tau ca de un tunet la pamant zacea ca un mort;
Bucura-te, ca venindu-si el intru sinesi singur a marturisit fapta sa;
Bucura-te, ca spaimantandu-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;
Bucura-te, caci cu minunile tale pe popor ai veselit;
Bucura-te, ca vrei ca toti sa se mantuiasca de la Dumnezeu;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 12 :

Stand inaintea lui Hristos, Cel ce te-a intarit spre patimire, prealaudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dansul dar ai luat a vindeca pe toti de patimile sufletesti si trupesti; rugamu-ne deci tie, sfinte, ca cel ce ai indrazneala multa, nu inceta mijlocindu-ne sufleteasca mantuire noua, celor ce cinstim a ta pomenire si cantam neincetat : Aliluia !

Icosul 12 :

Cu cantari cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale si indelunga-rabdarea ta, marim si laudam minunile tale, vitejia si barbatia ta cea nebiruita; bine te cuvantam ca pe un mare ajutator si pazitor lumi, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, si din inima graim tie acestea :

Bucura-te, ca pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;
Bucura-te, ca pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povatuit;
Bucura-te, ca pe cele doua fecioare, ce au cusut chipul tau, le-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe rapitorul lor l-ai lasat batjocorit;
Bucura-te, ca degraba le-ai adus pe ele, dimpreuna cu chipul, la biserica din Tesalonic;
Bucura-te, ca acel chip inaintea altarului spre lauda ta s-a pus;
Bucura-te, ca vazindu-se ele desteptate langa mormantul tau s-au bucurat;
Bucura-te, ca cei adunati acolo, pentru minune au saltat;
Bucura-te, ca de multe ori cetatea ta de navalirea barbariior o ai izbavit;
Bucura-te, ca pe multi din robia barbarilor i-ai slobozit;
Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii esti vorbitor;
Bucura-te, ca tuturor de obste catre Stapanul ne esti mijlocitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

si Condacul intai

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC NESTOR

2009-10-27T07:46:00.000+02:00

Condacul 1

Bucura-te, ostasul cel neînfricat al lui Hristos, care, doborând pe Lie, ucigasul crestinilor, ai surpat trufia împaratului Maximian, dascal si parinte fiindu-ti Marele Dimitrie, de la care primind sabia credintei, ai pornit la lupta - asemenea lui David, nimicind uriasa putere cu prastia nevinovatiei tale, iar pe crestinii Solunului i-ai izbavit cu sângele muceniciei, pentru care cu nevrednicie îti cântam: Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care nesocotind placerile tineretii ti-ai primejduit viata, înfruntând nevrednicia lui Lie si puterea împaratului pagân, ca un miel nevinovat daruindu-te lui Hristos, iar crestinii izbaviti prin jertfa ta, îti aduceau cu dragoste laude ca acestea:

Bucura-te, fragezimea tineretii,
Bucura-te, câstigator al vietii,
Bucura-te, al crestinilor izbavitor,
Bucura-te, al ucigasului lor surpator,
Bucura-te, cel cu frumusetea împodobit,
Bucura-te, de Marele Dimitrie blagoslovit,
Bucura-te, al placerilor tineretii dispretuitor,
Bucura-te, al lui Hristos îndraznet marturisitor,
Bucura-te, cel ce salbaticia uriasului Lie ai înfruntat,
Bucura-te, ca puterea lui de fiara nu te-a spaimântat,
Bucura-te, cel ce spre Hristos ai nadajduit,
Bucura-te, ca de la El neînfrânta putere ai primit,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 2

Mucenice al lui Hristos, Nestore, întarit fiind cu dumnezeiestile cuvinte ale Marelui Mucenic Dimitrie, ca un nou David, pe Goliat, în uriasul Lie barbateste ai omorât, si mândria împaratului surpând, de ucigase sulite ai izbavit multimea crestinilor, care neîncetat slavind pe Dumnezeu, aduceau Lui cântare: Aliluia!

Icosul 2

Nestore înteleptite, întrarmându-te cu puterea celui ce a sfarâmat zavoarele si portile iadului, ai surpat viclesugul si puterea ucigase a tiranului Lie, zvârlindu-l ca pe o minge în sulitele pregatite pentru fratii tai, care slavind pe Dumnezeu pentru taria ta, aceasta cântare ti-aduceau:

Bucura-te, noule David cu întelepciune,
Bucura-te, ca asemenea lui ai izbavit înselaciunea,
Bucura-te, ca pe Lie, cu uriasul Goliat ai închipuit,
Bucura-te, ca întrarmat cu credinta, pe pagâni ai biruit,
Bucura-te, ca spre pod, "privelistea pagânilor", ai alergat,
Bucura-te, ca Lie, cu trufie si dispret te-a întâmpinat,
Bucura-te, ca nadajduind în Hristos, ai înfruntat apriga salbaticie,
Bucura-te, ca fragezimea ta curata a dovedit atâta tarie,
Bucura-te, cel ce racnetul si cautatura înfricosata a lui Lie, cu seninatate ai privit,
Bucura-te, ca pe acel ucigator de crestini, în sulite l-ai zvârlit,
Bucura-te, ca pentru varsarea sângelui nevinovat, crestinii suspinau,
Bucura-te, ca pentru vitejia ucigasului, pagânii se veseleau,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 3

Biruitorul vrajmasului crestinilor facându-te, mucenice, de ascutisul sabiilor i-ai izbavit, aruncându-te cu dragoste în "lupta cea buna", pe urmele jertfei lui Hristos pasind, pe cei slabi, din ucigase gheare smulgând, iar pe noi, cu rugaciunile tale, din mâna lui veliar scoate-ne, ca sa cântam împreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Înselaciunii pagânului împarat Maximian slujind Lie, pe crestini ucidea, cu diavoleasca trufie, gâdilând pofta împaratului, iar tu, întelepte, neputând rabda atâta cruzime, biruind slabiciunea tineretii, te-ai întrarmat cu credinta cea tare în Hristos, rusinând lauda cea desarta a ucigasilor. Pentru aceea, cu dragoste îti aducem aceste laude:

Bucura-te, viteazule,
Bucura-te, înteleptule,
Bucura-te, izbavitorul amarâtilor,
Bucura-te, nimicitorul sabiilor,
Bucura-te, cel cu credinta întrarmat,
Bucura-te, cel de dragoste sfânta înflacarat,
Bucura-te, al jertfei lui Hristos urmator,
Bucura-te, al trufiei pagânilor biruitor,
Bucura-te, ca scut celor slabi te-ai facut,
Bucura-te, ca mare râvna, pentru Hristos ai avut,
Bucura-te, a înselaciunii înlantuire,
Bucura-te, a trufiei ucigase nimicire,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 4

Îndrazneala sfânta nascând credinta ta cea tare, te-ai înfatisat împaratului, cerând sa lupti cu Lie, uriasul. Dar Maximian, vrând sa-ti crute tineretea si frumusetea trupeasca de salbaticia placutului sau, nu ti-a cunoscut taria cea dinlauntru, care te-a întrarmat cu vitejeasca râvna, ci slavind pe Hristos, ai alergat spre mucenicie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Înteleapta minte, în trup tânar aratând, mucenice sfinte, ai ales calea dumnezeiestii slave, cu aripile credintei zburând peste desartele ademeniri ale pagânului împarat, te-ai numarat cu cetele mucenicilor, cu care împreuna rugându-te pentru noi, primesti smerita noastra cântare:

Bucura-te, cel tare în credinta,
Bucura-te, râvnitor spre dulce nevointa,
Bucura-te, cel ce ai întâmpinat a lui Lie cautatura-nfricosata,
Bucura-te, ca de-al fiarei racnet, obstea lui Hristos era înspaimântata,
Bucura-te, ca nu te-au biruit ale împaratului ademeniri,
Bucura-te, ca ai calcat vitejeste ale vrajmasului uneltiri,
Bucura-te, cel ce nu ti-ai crutat tineretea,
Bucura-te, cel ce urâciunea ai învins cu frumusetea,
Bucura-te, ca si pe noi, de ademenirile lui veliar ne pazesti,
Bucura-te, ca de racnetele vrajmasului ne izbavesti,
Bucura-te, cel ce cu rugaciunea mijlocesti a noastra mijlocire,
Bucura-te, cel ce esti osârdnica noastra ocrotire,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 5

Întarit cu caldura dragostei lui Hristos, Nestore mucenice, pe începatorul cel vechi al înselaciunii l-ai nimicit, ca un viteaz barbat mergând spre taiere, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Cu pecetea lui Hristos însemnându-te Marele Mucenic Dimitrie, vitejeste ai ranit, sfinte, inima de fiara a vrajmasului, si sângele tau curat varsând, mostenitor al împaratiei ceresti te-ai facut, iar noi, buc urându-ne de a ta grabnica sprijinire, îti aducem aceste laude:

Bucura-te, cel cu alese doruri împodobit,
Bucura-te, al lui Hristos mucenic iubit,
Bucura-te, cel ce trufia împaratului ai sagetat,
Bucura-te, ca a pagânilor priveliste de pe pod ai surpat,
Bucura-te, cel ce barbateste te-ai dus la taiere,
Bucura-te, a crestinilor dulce mângâiere,
Bucura-te, ca inima fiarei ucigase ai ranit,
Bucura-te, ca taria uriasului, cu credinta în Hristos ai biruit,
Bucura-te, al nemuririi mostenitor,
Bucura-te, al nostru grabnic sprijinitor,
Bucura-te, ajutatorul bolnavilor,
Bucura-te, mângâietorul întristatilor,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 6

Crucii tale ne închinam, Hristoase, ca prin puterea ei tineretea lui Nestor ai facut biruitoare asupra celui vechi în rautate. Nu ne lasa nici pe noi, care cinstind taria ei, aducem neîncetata cântare: Aliluia!

Icosul 6

Lui Hristos aducând prinos sângele tau, mucenice, cerurile ti-au primit sufletul ca pe o mireasa înfrumusetata, cetele sfintilor cu veselie te-au întâmpinat, iar noi nevrednicii, nadajduind în sprijinul rugaciunilor tale, cu dragoste îti aducem aceste laude:

Bucura-te, lauda mucenicilor,
Bucura-te, bucuria sfânta a crestinilor,
Bucura-te, a nevoitorilor calauzire,
Bucura-te, a celor feciorelnici sprijinire,
Bucura-te, a asupritilor ocrotire,
Bucura-te, a tinerilor frumosi îngradire,
Bucura-te, a celor neputinciosi întarire,
Bucura-te, a credinte crestine putere,
Bucura-te, a crucii mângâiere,
Bucura-te, ca lui Hristos, însusi trupul jertfa ti-ai adus,
Bucura-te, ca mucenicia ta, inima diavolului a împuns,
Bucura-te, ca pe altarul iubirii, pretul vietii tale ai pus,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 7

Întrarmat cu puterea crucii lui Hristos, care pe diavolul l-a surpat, ai biruit, sfinte, taria vicleanului, învatându-ne si pe noi "lupta cea buna", neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Cu credinta lui Avraam jertfind, Mucenice, însusi trupul tau, "pamântului fagaduintei" te-ai facut mostenitor, iar noi, nevrednicii, cinstind nevointele tale, aceasta cântare ti-aducem:

Bucura-te, urmator lui Avraam cu credinta,
Bucura-te, asemenea lui David cu biruinta,
Bucura-te, a întâiului Mucenic Stefan urmator,
Bucura-te, al poruncii iubirii împlinitor,
Bucura-te, cel ce nedreptatea si înselaciunea n-ai suferit,
Bucura-te, ca aparând pe cei slabi, pe Hristos ai marturisit,
Bucura-te, cel ce pentru uciderea fara vina a crestinilor te-ai ridicat,
Bucura-te, ca aparându-i pe ei, cu vitejie în lupta te-ai aruncat,
Bucura-te, ocrotirea si taria crestinilor,
Bucura-te, mânia si razbunarea pagânilor,
Bucura-te, cel ce pe Lie în sulite l-ai aruncat,
Bucura-te, ca pentru moartea lui frumosul tau cap s-a taiat,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 8

Marelui Dumnezeu închinându-te, Sfinte, jertfa curata te-ai adus, pe Hristos marturisind cu putere, urâciunea pustiirii ai nimicit, Treimii Sfinte neîncetata cântare aducând: Aliluia!

Icosul 8

Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, dascal si parinte fiindu-ti, te-a întarit cu credinta în Hristos si cu semnul crucii pecetluindu-te, ti-a proorocit biruinta asupra lui Lie. Iar tu, cu vitejie alergând, ai biruit a ucigasului putere, pentru care noi, cu dragoste, aceste laude ti-aducem:

Bucura-te, cel ce cu sunet ai risipit a lui Lie pomenire,
Bucura-te, ca a împaratului mânie ai pornit spre a ta pedepsire,
Bucura-te, cel ce ai vadit a lui Dimitrie credinta si putere,
Bucura-te, ca prin moartea ucigasului ai taiat a pagânilor placere,
Bucura-te, cel cu Sfântul Dimitrie împreuna-rugator,
Bucura-te, cu Izvorâtorul de Mir deopotriva patimitor,
Bucura-te, al Solunului, de nedreptate si durere izbavitor,
Bucura-te, ca prin vitejia ta, credinta în Hristos ai întarit,
Bucura-te, ca din samânta sângelui tau, noi crestini au rasarit,
Bucura-te, ca Sfântul Dimitrie, cu semnul crucii te-a pecetlui,
Bucura-te, ca întarit de el, cu bucurie, spre mucenicie ai pornit,
Bucura-te, ca frângând capul înselaciunii, pe Hristos ai propovaduit,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 9

Izbavitorul neamului omenesc din robia lui veliar, te-a luminat pe tine, Sfinte Mucenice, ca sa-ti agonisesti putere si, împodobindu-ti tineretea cu întelepciune, iar frumusetea trupului cu neprihanirea, ti-a înfierbântat inima cu iubirea care înalta si rodeste tot felul de bunatati. Pentru aceea, punându-ti trupul stavila împotriva relelor patimiri ale crestinilor Solunului, ne-ai învatat si pe noi a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Crestinilor Solunului te-ai facut scut, Sfinte Mucenice, stavilind uciderea lor de salbatice placere a lui Maximian în privelistea luptei cu uriasul Lie, iar noi, întariti de rasunetul biruintei tale, cu recunostinta, aceasta cântare ti-aducem:

Bucura-te, viteazule luptator,
Bucura-te, tinere biruitor,
Bucura-te, al frumusetii trupesti dispretuitor,
Bucura-te, al slavei ceresti câstigator,
Bucura-te, ca iubirea lui Hristos te-a înflacarat,
Bucura-te, ca asupra necredintei, credinta te-a întrarmat,
Bucura-te, cel ce trupul ti-ai pus scut înselaciunii,
Bucura-te, ca biruinta ta a fost stavila întinaciunii,
Bucura-te, cel ce ai nimicit a pagânilor salbatica placere,
Bucura-te, ca ai izbavit crestinii de nedreapta taiere,
Bucura-te, a noastra ocrotire în rele patimiri,
Bucura-te, al nostru mijlocitor de sfinte împliniri,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 10

Mijlocitor al crestinilor facându-te, mucenice, cu scump sângele tau ai spalat ranile si ai alinat suspinurile Solunului, pentru diavoleasca placere a pagânilor, cântând împreuna cu îngerii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Al nostru sprijinitor facându-te, sfinte, nu înceta a te ruga pentru neputintele firii noastre cazute, ca întarindu-ne cu caldura iubirii tale, sa ne ridicam, slavind pe Dumnezeu pentru nevointele tale si cântând laude ca acestea:

Bucura-te, miel curat, ce singur te-ai dus la taiere,
Bucura-te, ca ai dat sângele tau pentru a fratilor mângâiere,
Bucura-te, cel ce pentru Hristos sufletul nu ti-ai crutat,
Bucura-te, ca prin mucenicie viata vesnica ai câstigat,
Bucura-te, ca te-ai jertfit ca sa ridici pe cei de jos,
Bucura-te, ca marea-ti iubire te-a facut prieten lui Hristos,
Bucura-te, ca ti-ai câstigat loc bineplacut,
Bucura-te, ca si al nostru grabnic sprijinitor te-ai facut,
Bucura-te, ca smeriti în fata jertfei tale ne plecam,
Bucura-te, ca sprijin tare în rugaciunea ta aflam,
Bucura-te, ca noi în încercari la tine alergam,
Bucura-te, ca prin dragostea ta ne mângâiem,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 11

La tronul Treimei Sfinte înaltându-se jertfa ta, mucenice, împreuna cu Marele Dimitrie, învatatorul tau, neîncetata lauda îi aduceti, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Stapânului veacurilor, cu vrednicie slujind, sfinte, pe diavol ai ferecat cu lanturile otelite ale vitejiei tale, iar noi, cu nevrednicie catând spre maretia jertfei tale, neîncetata cântare lui Dumnezeu aducem, laudând mucenicia ta:

Bucura-te, cel ce te-ai facut solul nostru la Treimea Sfânta,
Bucura-te, cel ce la tronul slavei, cu heruvimii, neîncetat cânta,
Bucura-te, cu Marele Dimitrie împreuna alergator,
Bucura-te, al cununei nevestejite cu el câstigator,
Bucura-te, cel ce asemenea lui ne esti ales mijlocitor,
Bucura-te, al celor asupriti cald sprijinitor,
Bucura-te, râvnitor spre desfatari ceresti,
Bucura-te, dispretuitor al placerilor trupesti,
Bucura-te, fiu al harului,
Bucura-te, câstigator al darului,
Bucura-te, cel ce te apleci spre noi, smeritii,
Bucura-te, cel ce ne ajuti pe noi, amarâtii,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 12

Hristos ti-a împartasit darul credintei si puterea, ca purtând crucea muceniciei, pentru numele Lui, sa biruiesti toata vrajmasia, facându-te partas al slavei ceresti, unde, împreuna cu cetele îngeresti, neîncetata cântare de lauda îi aduci: Aliluia!

Icosul 12

Iisus, Fiul lui Dumnezeu, vazându-ti tineretea si frumusetea sufletului, în alergarea curata a muceniciei ti-a primit jertfa si împodobind capul tau feciorelnic cu cununa nevestejitei rasplatiri, te-a adaugat la ceata sfintilor, pentru care, cu adânca smerenie, îndraznim a-ti aduce aceasta cântare:

Bucura-te, jertfitorule mire,
Bucura-te, a lui Iisus aleasa iubire,
Bucura-te, ca I-ai daruit a ta neprihanire,
Bucura-te, cu Marele Dimitrie în sfânta unire,
Bucura-te, câstigator de nevestejita cununa,
Bucura-te, a vesniciei sfânta arvuna,
Bucura-te, cel ce pe multi la credinta în Hristos ai câstigat,
Bucura-te, ca cetei sfintilor, Hristos te-a adaugat,
Bucura-te, cel ce pentru noi esti cu sfintii împreuna-rugator,
Bucura-te, la tronul ceresc, al nostru grabnic mijlocitor,
Bucura-te, ca celor ce-ti poarta numele esti neîncetat ocrotitor,
Bucura-te, ca tuturor obiditilor esti de nadejde sprijinitor,
Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condacul 13

O, Sfinte Mucenice Nestore, care neastâmparul curat al tineretii si frumusetea trupului tau le-ai daruit neprihanita jertfa lui Hristos, pe crestinii Solunului izbavindu-i de nedreapta pierzare, pe noi, care suspinam cu amar, sub povara grea a încercarilor, usureaza-ne, cu mijlocirea grabnica a rugaciunilor tale, ca împreuna cu tine, sa putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

(De trei ori).

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI FILARET AL MOSCOVEI

2009-10-21T17:34:00.000+03:00

DOAMNE NU ŞTIU CE SĂ CER DE LA TINE. TU UNUL ŞTII DE CE AM NEVOIE, TU MĂ IUBEŞTI PE MINE MAI MULT DECÂT POT SĂ TE IUBESC EU PE TINE. PĂRINTE DĂ ROBULUI TĂU CE SINGUR NU ŞTIE A LE CERE. NU ÎNDRĂZNESC A CERE NICI CRUCE, NICI MÂNGÂIERE, NUMAI STAU ÎNAINTEA TA. INIMA MEA ESTE DESCHISĂ ŢIE; TU VEZI TREBUINŢELE MELE PE CARE NU LE ŞTIU EU. VEZI ŞI FĂ DUPĂ MILA TA. LOVEŞTE-MĂ ŞI MĂ TĂMĂDUIEŞTE; DOBOARĂ-MĂ ŞI MĂ RIDICĂ. MĂ CUTREMUR ŞI TAC CU EVLAVIE ÎNAINTEA VOINŢEI TALE SFINTE ŞI A CĂILOR TALE CELOR NEPĂTRUNSE DE MINE. MĂ ADUC ŢIE JERTFĂ, NU AM ALTĂ DORINŢĂ DECÂT NUMAI SĂ FAC VOIA TA; ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ MĂ ROG , SINGUR ROAGĂ-TE ÎN MINE. AMIN!

Rugăciunea Sfântului Dimitrie al Rostovului

2009-10-19T23:09:00.000+03:00

Vino Lumina Mea şi luminează-mi întunericul; vino Viaţa Mea şi înviază-mă din morţi; vino Vindecătorul Meu şi vindecă-mi rănile; vino Flacără a iubirii cereşti şi arde spinii păcatelor mele, înflăcărându-mi inima cu flacăra iubirii Tale; vino Stăpânul Meu şi şezi pe tronul inimii mele şi stăpâneşte acolo fiindcă doar Tu eşti Stăpânul şi Domnul meu. Amin!

Cuviosul Siluan Athonitul (frânturi)

2009-10-19T08:45:00.000+03:00

,,Omul duhovnicesc zboară precum vulturul în înălţimi, şi cu sufletul simte pe Dumnezeu, şi vede întreaga lume, măcar că se roagă în întunericul nopţii”.